La zece ani de la reforma din 2005, pensiile suplimentare sunt în impas. Așadar, este momentul acum pentru o reflecție amplă asupra rolului său într-un design mai armonios, care abordează problema atât din punct de vedere conceptual, cât și din punct de vedere normativ și, în final, din modalitatea de aderență. Aceasta este opinia lui Schema de asigurare, Asociația Italiană pentru Asistență Complementară, centru tehnic național pentru dezvoltarea protecției complementare în securitatea socială și asistența medicală.
Există trei pentru Assoprevidenza i principalele probleme de abordat: 1) stabilesc necesitatea pensiei suplimentare; 2) implementarea legislaţiei nepenalizatoare; 3) reconsiderați cum să vă alăturați.
„Din această situație – a spus preşedintele Sergio Corbello în cadrul unei ședințe de presă pe această temă – se iese cu capacitatea de a înțelege că fondurile și cuferele sunt instrumente sociale și nu produse financiare. În al doilea rând, se speră că cu un minim de redresare economică va exista posibilitatea de a avea resurse pentru reducerea impozitării fondurilor și, în același timp, este de dorit o inițiativă guvernamentală față de partenerii sociali, astfel încât aceștia să utilizeze instrumentele contractuale pentru a dezvolta fondurile de pensii”.
ESTE NEVOIE DE SECURITATE SUPLIMENTARĂ
„Ni se pare că cineva confundă fondurile de pensii ca fiind instrumente financiare”, a observat Corbello. Deși folosesc instrumente financiare, fondurile de pensii au, de fapt, un scop diferit și specific: sunt folosite pentru planificarea pensionării. Și nu doar pentru elemente de natură socială, ci și pentru considerente de natură economică, legate de rolul investitorilor instituționali pe termen lung care îi caracterizează pe operatorii din sector.
Assoprevidenza este de fapt conștientă de potențialele repercusiuni macroeconomice ale resurselor de asigurări sociale în ceea ce privește investițiile în dezvoltarea țării (IMM-uri, lucrări publice, infrastructuri etc.), dar constată că pactul trebuie să fie „clar”, așa cum este cazul în Nord. Țări europene în care fondurile de pensii investesc în spitale și lucrări publice, dar știu cât investesc, cât este rentabilitatea și cu ce risc. „Trebuie să facem un pas înapoi în materie de impozitare și să identificăm instrumentele de investiție în țară – a explicat Corbello -, CDP ar trebui să inventeze niște instrumente de investiții a pensiilor complementare fără a uita că investiția este dată de durată, de risc și de rentabilitate”.
Dimpotrivă, pentru Assoprevidenza, recentele intervenții legislative privind pensiile suplimentare presupun „întrebări importante” privind dezvoltarea viitoare a sectorului. Asociația manifestă o „disidență totală” pe fondul demersului, definit ca „punitiv și potențial distructiv”, complet contrar cu ceea ce operează alte țări europene, pe subiectul, de exemplu, al taxării retururilor. Dar problema este mai profundă: nu doar măsura unică generează nedumerire, ci metoda cu care se iau măsurile”, legată – spune Assoprevidena – de lipsa evidentă a unui design organic pentru sector, a cărui realitate și funcție chiar par fi denaturat”. Cu alte cuvinte, Assoprevidenza consideră că Guvernul a înțeles total greșit rolul pensiilor suplimentare „considerând fondurile ca produse financiare în scopuri de pensie și nu ca furnizori de servicii de pensii”.
UN REGULAMENT NEPENALIZATOR
Assoprevidenza, de exemplu, consideră indemnizația de concediere baza esențială pentru a putea crea un plan de pensii suplimentare criticând astfel legea indemnizației de concediere în statul de salariu (ln 190/2014 art.1, c. 26). Așa cum, ca să citez unele dintre cazurile indicate, fiscalitatea nu merge în direcția dorită, ceea ce printre altele, subliniază Assoprevidenza, derogă de la abordarea Uniunii Europene care este rezumată în acronimul E/E/T: scutire. impozabilitate pentru o sumă rezonabilă de contribuții pe an; scutirea totală de impozitare a declarațiilor realizate din când în când; impozitarea beneficiilor pentru persoană fizică.
Dimpotrivă, Italia se bazează pe o scutire modestă pentru contribuții (puțin peste 5.000 de euro pe an); impozitare facilitată a retururilor - în trecut 11%, apoi 11,50% pe cel acumulat și nu deja pe cel realizat - impozitare extrem de favorabilă pentru servicii (aproape inexistentă în acest moment), cu recunoașterea unui credit fiscal pentru impozitele deja ` achitate la retururi.
Assoprevidenza mai notează că „o derogare atât de puternică de la schema generală europeană E/E/T reprezintă un obstacol serios în calea portabilității intracomunitare a pozițiilor individuale de pensie suplimentară ale lucrătorilor italieni și, în consecință, limitează libera circulație a acestora în UE” . De altfel, prin transferarea poziţiei individuale dintr-un fond italian în unul european, muncitorul italian pierde toate creditele fiscale acumulate pe declaraţii şi ar fi din nou impozitat integral, la utilizarea serviciilor.
CUM SE ÎNREGISTREAZĂ
Pe frontul membrilor sistemul prezintă cele mai mari criticități: nu numai numărul de membri, semnificativ în sine (peste 6,5 milioane) reprezintă mai puțin de 30% din persoanele ocupate, ci de peste cinci ani, în virtutea Criza economică continuă, scăderea fiziologică a membrilor fondurilor preexistente este însoțită de o contracție continuă a numărului de membri ai fondurilor negociabile nou înființate (-5% din 2008). „Creșterea numărului de membri înregistrați în ultimii ani este așadar, în esență, rezultatul „apelării” fondurilor deschise și, mai ales, a PIP-urilor care, la sfârșitul anului 2014, dețineau peste 50% din numărul total de membri ai suplimentării. pensie – explică Assoprevidenza – În prezent, unele categorii precum tinerii, femeile, rezidenții din regiunile sudice sunt încă fără o acoperire adecvată a pensiei suplimentare, tocmai subiecții care riscă să fie mai puțin acoperiți de tratamentul de pensie de bază”. Se încadrează în acest cadru trebuie să reflectăm asupra rolului central al negocierilor colective să dezvolte apartenența lucrătorilor din subordine, prevăzând posibilitatea, sugerează Assoprevidenza, „de a face obligatorie ex contract participarea la fondul de pensii a lucrătorilor din bazinul hidrografic, fără a aduce atingere dreptului lucrătorului individual de a renunța la creație. a planului de pensii (dezacordul exprimat)”.
