Aseara La7 a dedicat cel putin patru ore de emisie pentru a vorbi despre privilegiile de „casta” si in aceasta dimineata ziarele sunt pline de articole care evidentiaza infrangerea guvernului Monti privind liberalizarea taxiurilor si farmaciilor. Impresia este că prea des cădem în populism, că furia oamenilor este trezită pe obiective secundare până la urmă (și, în plus, nu sunt bine examinate în substanța lor tehnică), distragerea atenției de la problemele reale de fond care țin economia și care ne-au condus în pragul prăpastiei.
Casta și lobby-ul anti-liberalizare sunt două fețe ale aceleiași monede. Iar medalionul îl constituie intruzivitatea excesivă, și deseori dezordonată, a Statului în toate sectoarele vieții economice, în intermedierea enormă și ineficientă a banilor publici operate de politică, în managementul patronat al lobby-urilor și al afacerilor. Reducerea controverselor de castă la salariile sau rambursările de cheltuieli ale parlamentarilor sau consilierilor regionali este înșelătoare și dureroasă. Încântarea plebeilor față de toți cei care au venituri mari, considerați evazori de impozite dacă în sectorul privat sau profitori josnici dacă în sectorul public, duce la procese sumare în careu, dar nu ne permite să facem un pas înainte în reabilitarea sistemul nostru economic.
A arăta cu degetul către taximetriștii detestați sau farmaciștii detestabili (apropo, de ce am uitat de data aceasta de notarii?) este doar o parte marginală a problemei liberalizării și bunei funcționări a concurenței. De altfel, principala problemă constă din nou în sectorul public și în miile de companii controlate de acesta care operează cu regimuri favorabile și care transferă costurile mai mari asupra cetățenilor direct sau prin impozitare. Să luăm, de exemplu, sectorul transporturilor regionale împărțit în peste 150 de companii mici și ocupat în mare parte de politicieni falși sau de rude ale politicienilor în funcție. Guvernul a majorat benzina pentru a finanța aceste companii și reînnoirea vehiculelor care sunt cele mai vechi din Europa. De ce nu ați condiționat debursarea acestor fonduri de o reorganizare a sectorului de o reducere drastică a numărului de firme pentru a realiza economii de costuri și o mai mare raționalitate în managementul rețelei? Și ce face în schimb corporația sindicală? O grevă generală frumoasă pentru a revendica contractul fără să dea doi bani pe eficiență. Chiar și Catricalà, care ar trebui să fie un expert, a greșit când a introdus Guvernul în măsuri privind taxiurile, farmaciile și chioșcurile de ziare, care, presupunând că pot aduce cu adevărat beneficii cetățenilor, sunt puțin mai mult decât simbolice în ceea ce privește necesitatea de a elimina prea mulți Ghinos. Tocuri pe care le vor tăia consumatorii italieni.
De fapt, prima problemă pe care o avem este costul sectorului public și al companiilor pe care le controlează. Cazul Finmeccanica este încă proaspăt pentru a demonstra ce fel de împletire există între companiile publice și protectorii lor politici. Și așa au fost arestările recente ale vicepreședintelui adunării regionale Lombardia și ale diverșilor consilieri din Calabria, Sicilia și multe alte administrații. Pe scurt, pentru cei care fac politică, contează nu atât salariul, cât afacerea pe care reușește să o promoveze sau beneficiile pe care le poate obține din protejarea cutare sau cutare lobby.. Apoi menținerea unui salariu mai mult decât decent pentru parlamentari dar reducerea numărului acestora, desființarea provinciilor, fuzionarea municipiilor și mai presus de toate obligarea tuturor administrațiilor să vândă companiile pe care le controlează, întărind evident puterile de conducere și control pe care trebuie să le rămână în mâna acestora. autoritate politică. Numai așa se va putea deschide piața către o concurență mai largă, se vor face investițiile necesare în multe infrastructuri începând cu apeducte, cu reduceri efective ale costului acestor servicii.
Eliminarea unor privilegii absurde ale parlamentarilor precum așa-numita anuitate este sacrosantă. Dar nu cu măsuri de acest tip vom rezolva problemele de lipsă de creștere. Astăzi Liga și o mare parte a PDL se plâng de manevra guvernului Monti pentru că este dezechilibrată din punct de vedere fiscal. Ei uită că acesta este prețul pe care italienii trebuie să-l plătească, deoarece guvernul lor nu a reușit în ultimii trei ani să reducă cheltuielile publice în exces. Să propună acum reduceri, privatizări și liberalizări care să permită rapid o reducere a sarcinii fiscale asupra cetățenilor și întreprinderilor, promovând astfel o adevărată redresare a economiei.
