Rutele exporturilor iraniene de petrol au făcut de câteva săptămâni obiectul unor anunţuri, ameninţări, solicitări, propuneri, termene, măsuri care au fost deja decise sau urmează doar a fi anunţate pentru a verifica efectul. Tocmai în această încurcătură de mișcări și contramișcări putem citi declarația citită ieri pe site-ul ministerului petrolului din Teheran: „Iranul își va da țițeiul unor noi clienți și nu companiilor franceze și britanice”.
Amenințarea de a avansa embargoul european, care va intra în vigoare abia la începutul lunii iulie, ar părea așadar să prindă contur. O modalitate de a alarma Uniunea Europeană și poate și de a se prezenta cu o poziție mai puternică în cazul unei reluări a negocierilor privind ambițiile nucleare ale guvernului Ahmadinejad și cu privire la sancțiunile grele adoptate în special de Europa și Statele Unite.
Cu toate acestea, metoda aleasă este mai mult un test de slăbiciune decât de forță: conform datelor de la Departamentul de Energie al SUA, în prima jumătate a anului 2011 Iranul a exportat 18% din țițeiul său în UE, aproximativ 452 de barili pe zi. Dintre acestea, doar 49 au venit la companii franceze și puțin peste 20 la grupuri engleze. Pentru cumpărătorii importanți, precum Italia și Spania, au existat doar amenințări săptămâna trecută cu o suspendare anticipată a livrărilor. Și mulți le-au interpretat ca un mijloc de negociere nu ca o blocaj, ci o prelungire a contractelor de furnizare. Pentru că dacă este adevărat că petrolul iranian este o resursă importantă pentru rafinăriile din sudul Europei, este și adevărat că țări precum Italia sunt clienți excelenți pentru țițeiul iranian.
Care vor fi următoarele mișcări, nu se știe. Cu toate acestea, piețele sunt în defensivă de câteva zile: Brent la Londra s-a închis joi seară la niveluri de peste 120 de dolari barilul, cel mai mare din iunie trecut, iar vineri WTI din New York s-a situat la 103,24 de dolari, recordul ultimele nouă luni. Cotații care cu siguranță nu dau o mână de ajutor speranțele europene de redresare rapidă a economiei.
