Există o mare diferență între vârsta teoretică și cea efectivă de pensionare în Italia. Al doilea studiul OCDE intitulat „O privire asupra pensiilor”, astăzi vârsta efectivă de pensionare în țara noastră este în medie de 62,1 ani pentru bărbați și 61,3 ani pentru femei.. Aceste cifre sunt printre cele mai scăzute din întreaga zonă OCDE, unde media este de 65,1 și respectiv 63,6 ani. O comparație care se ciocnește de vârsta normală de pensionare stabilită de lege, care în Italia este în medie de 66,6 ani pentru bărbați și 65,6 ani pentru femei, a patra cea mai mare dintre țările industrializate.
Situația este însă destinată să se schimbe radical în țara noastră. Și nu doar pe termen scurt, cu ajustarea vârstei de pensionare la speranţa de viaţă care va intra în vigoare în 2019 (un mecanism pe baza căruia OCDE și UE recomandă Italiei să nu dea înapoi), dar și și mai ales pe termen lung.
Din nou conform calculelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, cu regulile actuale Italienii de 20 de ani care au început să lucreze în 2016 se vor pensiona la 71 de ani. Dar numai dacă au o carieră profesională neîntreruptă, care nu va fi frecventă. În acel moment vom avea a doua cea mai mare vârstă de pensionare din zona OCDE (după 74 de ani pentru danezi), unde media va fi în jur de 65,5 ani.
ÎMBĂTRÂNIREA ITALIEI
Această schimbare este legată de îmbătrânirea populației italiene. Un proces „constant”, care pune o provocare dificilă asupra rolului viitor al sistemului de bunăstare”, explică Giorgio Alleva, președintele Istat, vorbind marți la conferința „Fiecare bunăstarea lui”, organizată la Roma de Grupul Unipol. .
Institutul de Statistică notează că la 0 ianuarie, populația cu vârste cuprinse între 14 și 13,5 ani era de 65%, cea mai mică cifră vreodată. Cei peste 22 de ani, în schimb, au depășit pentru prima dată XNUMX%. „Italia este una dintre țările cu cea mai mică pondere a noilor generații”, subliniază din nou Alleva.
SĂNĂTATE, UN BINE PENTRU BOGAȚI
În acest scenariu trebuie să ne confruntăm cu o situație de sănătate caracterizată de multe inegalități. În medie, 67,7% dintre italieni se declară sănătoși, dar în rândul persoanelor aparținând clasei conducătoare acest procent crește la 75,6%, în timp ce printre persoanele în vârstă singure și tinerii șomeri scade la 60,5%.
Nivelul de bunăstare economică afectează și disponibilitatea de a efectua controale, până la punctul în care 21% dintre familiile cu venituri mici renunță la examene și tratamente din cauza costurilor excesive. „Este nevoie de politici care să reducă inegalitățile – conchide Alleva – Nu doar ajutor economic, ci și mai multe servicii”.
Asta nu înseamnă că în Italia „indicatorii privind calitatea și speranța de viață sunt foarte buni, într-un context în care cheltuim mai puțin decât în alte țări - explică Francesca Colombo, șefa diviziei de Sănătate a OCDE - Dar există presiuni asupra viitorului. , în primul rând îmbătrânirea. Sistemul de sănătate trebuie reorientat către prevenție”.
INTEGRARE PUBLIC-PRIVATA
Pentru a face față acestei provocări „trebuie să devenim conștienți de faptul că pe viitor statul singur nu va putea menține niveluri ridicate de performanță din punct de vedere cantitativ și calitativ – argumentează Pier Paolo Baretta, subsecretar al Ministerului Economiei – Cheltuielile pentru asistență sunt destinate să crească și dacă vrem să menținem un nivel ridicat va fi necesar o integrare între sistemele publice și private. Aceasta nu înseamnă renunțarea la universalitatea tratamentelor, ci depășirea conceptului conform căruia doar Statul poate garanta universalitatea. Este necesar să se considere bătrânețea și vârsta a patra ca un aspect central al economiei”.
Numărul unu INPS, Tito Boeri, subliniază că toate acestea nu au nicio legătură doar cu pensiile: „Se vorbește mult despre asigurări sociale – explică el – dar nu suficient despre problema autosuficientei. Astăzi cheltuim mai puțin de 2% din PIB pe acest sector, dar până în 2060 vom ajunge la 3,2-3,3%. Trebuie să fim foarte selectivi și să luptăm împotriva abuzului. Și alături de public trebuie să joace un rol și companiile de asigurări și companiile private”. O integrare care, potrivit CEO-ului Unipol, Carlo Cimbri, „nu mai este o chestiune filozofică sau politică, ci este acum acceptată de toți ca o necesitate operațională”.
În aceeași linie, Vincenzo Boccia: „Trebuie să deschidem o masă de discuții pe tema bunăstării viitorului pentru a concepe o intervenție organică de politică economică - spune președintele Confindustria - Suntem la începutul unei noi etape și nu trebuie să facem greșeală de a reveni, dar deschide un nou sezon reformist. Pentru a plăti pensiile, este necesar să se creeze oportunități de muncă, cu accent pe competitivitatea afacerilor. Dezvoltarea și solidaritatea sunt complementare, nu antitetice”.
