Poate fi și un tânăr caudillo, un talent nepoliticos și orice altceva se poate spune rău despre el (nu i-a lipsit niciodată nimic în exercitarea dreptului de a-l critica pe premier), dar și de această dată – pe affaire- pensii. – Matteo Renzi a arătat că are un avantaj față de rivalii și adversarii săi, care, chiar și după anunțarea decretului-lege, continuă să latre pe lună, de parcă ar fi nu numai posibil, ci și rezonabil să ramburseze toți pensionarii ( beneficiari de prestații în trecut depășind de trei ori valoarea minimului) reducerea egalizării automate în 2012 și 2013 cu tragerea în consecință și în anii următori. Poate că suntem o țară a bătrânilor (destinată să fie și mai mult), dar nu scrie nicăieri că drepturile pensionarilor (precum prerogativele porcilor de la „Ferma Animalelor”) sunt mai sacrosante decât ale celorlalți. cetăţenii.
Nu trebuie uitat că o ''mică comoară'' de peste 2 miliarde, destinată inițial incluziunii sociale și luptei împotriva sărăciei, va fi deviată, odată cu decretul anunțat de Guvern (e bine să așteptăm textul) , în beneficiul unor milioane de pensionari care cu siguranță nu sunt săraci. Și să nu se spună că, într-o perioadă de criză, drepturile de asigurări sociale sunt singurele care nu pot fi puse la îndoială câtuși de puțin. Mai mult, sentința nr.70/2015 a avut grijă să nu declare nelegitimitatea vreunei măsuri de falsificare a egalizării automate.
Dacă ar fi făcut-o, Consulta ar fi negat propria sa jurisprudență. În schimb, în motivarea sentinței nr.70, Curtea a reamintit că a respins contestația împotriva intervenției Guvernului Prodi, în Legea Finanțelor din 2008, prin care s-a tăiat indemnizația de reevaluare timp de un an la pensiile de peste opt opt. ori valoarea minimului. O operațiune care a cântărit pe acești pensionari 1,4 miliarde (nu s-au întors niciodată) și care a contribuit la finanțarea depășirii discutabile a așa-zisei scari mari la care se referă reforma Maroni (legea nr.243/2003).
În cazul paragrafului 25 al articolului 24 din decretul Salva Italia, sancțiunea de neconstituționalitate a vizat nivelul pensiilor garantate, considerat de „judecătorii legilor” ca fiind prea scăzut. În esență, potrivit Curții, pentru ca sacrificiul cerut pensionarilor să fie considerat rezonabil și proporțional, ar fi fost necesar să se protejeze un număr mai mare dintre aceștia prin deplasarea mai sus a cursorului de scutire. Guvernul a acționat, așadar, în singurul mod posibil, rambursând – o singură dată – doar o parte din pensionari. Și a făcut acest lucru în conformitate cu dispozițiile Curții.
Paradoxal ar fi fost, însă, ca o sentință a Consultei (care vizează protejarea pensiilor medii-scazute afectate pe nedrept - în opinia judecătorilor - în puterea lor de cumpărare de măsurile de egalizare) să fi avut și ea un beneficiu în favoarea controale mediu-înalte și înalte, asupra cărora, încă în opinia Curții însăși, este legitim să se intervină. Asta s-ar fi întâmplat dacă Guvernul ar fi optat pentru o rambursare integrală. S-ar putea spune că a scăpa de o plată „unică” – chiar dacă este fracționată în raport cu valoarea cecurilor – este o modalitate ocazională de a proceda, care va da naștere mai multor contestații.
Suntem, însă, gata să pariez că, dacă dispoziția ar ajunge într-un timp la examinarea Consultanței, aceasta ar putea să-i recunoască legitimitatea doar pe baza motivelor sentinței nr.70/2015. De asemenea, trebuie subliniat că executivul dorea acum să ia o decizie incomodă. Se poate datora ministrului Padoan, care l-a convins pe Renzi să nu bată prin tufiș; sau insistența Bruxelles-ului ar putea fi servită. Totuși, premierul, în cele din urmă, a decis să meargă la alegeri peste două săptămâni, supunându-se judecății alegătorilor și pentru modul în care a curățat „mărul otrăvit” primit cadou de la Curte. Acei șarlatani ai adversarilor săi cred că pot obține note complete cu pretenția slăbită de a da „totul tuturor”.
Ei își vor da seama pe prețul lor că italienii sunt mai maturi decât cei care pretind că îi reprezintă. Forțelor de opoziție, bizare și plebee, precum cele care ocupă băncile Parlamentului, nu li se poate cere să fie responsabile și să recunoască că soluția adoptată de Guvern cu privire la aplicarea sentinței nr.70/2015 a Consultei a fost singura realistă. si deci posibil. Dar cel puțin ar trebui să fie consecvenți cu ei înșiși. Să amânăm, de dragul țării, cazul Forza Italia.
E adevărat că PDL-ul în legislatura trecută a votat - obtorto collo - reforma Fornero, dar acest partid (chiar și în legislatura actuală) a arătat că are memorie scurtă. Și pentru a face întoarceri senzaționale cu o față de bronz record. În plus, azzurrii sunt singurii care se pot lăuda cu vreun titlu de reprezentare (și de apărare) a claselor excluse de la extinderea perimetrului de protecție (cu rambursare unică relativă) pe care ar trebui să o prevadă decretul-lege.
Dar celelalte partide? Adevărați acrobați de spectacole secundare. Au devenit – cu sloganul „a da totul înapoi tuturor” – campionii pensiilor medii-mare, mari, de aur. Totuși, nu trece o zi fără ca Fdl-An să propună să impună un plafon pentru cecuri, în timp ce M5-ul își asumă, în proiectul de lege, reducerea așa-ziselor pensii de aur printre elementele care ar trebui să ofere acoperire financiară pentru venitul de bază. Cât despre Liga și SEL, cu siguranță nu le lipsește nimic dacă e demagogie de a face cu pensiile.
