Pd și Franceschini, prea multe amnezii pe Cinci Stele

Lilli Gruber, care aseară în „Otto e mezzo” de pe La7, l-a întrebat ce naiba au în comun cei 5 Stele și PD, pentru a-l convinge de posibilitatea ca alianța temporară (scop) dintre cele două părți. s-ar putea transforma într-o alianță strategică și, într-un viitor nu prea îndepărtat, chiar într-o nouă formațiune politică de centru-stânga, ministrul Dario Franceschini, citându-l pe Erri De Luca (care la rândul său a citat Psalmii), a răspuns: „Vom folosi pietrele pe care (cele 5 stele) ne-au aruncat pentru a ne construi casa comună”. Și de fapt, cei 5 Stele au aruncat cu multe pietre împotriva Partidului Democrat în ultimii ani.

Primul, însoțit de un „dracu...” gigantic, a fost cel cu care au dat glas raniei și invidiei sociale ale claselor de mijloc sărăcite de criza financiară și de lipsă de creștere. Acest strigăt a răsunat în Italia ca și în Europa și în întreaga lume occidentală și a alimentat un protest populist peste tot. Dar, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în altă parte, în Italia acest protest nu a fost însoțit de o solicitare de politici de dezvoltare și creștere, ci, grație 5Stelle, a alimentat bunăstare si incurajat mișcări anti-creștere. Încă o dată ieri, președintele Camerei Roberto Fico a revenit să-i critice pe cei pe care îi consideră „susținătorii fanatici ai creșterii nelimitate”, uitând să spună că Italia nu a mai crescut de zece ani.

A doua piatră, aruncată tot cu strigătul „vaffa...”, a fost cea împotriva elitelor. Împotriva tuturor elitelor: cei culturali (profesorii), cei implicați în informare (ziare), cei științifici (de la Burioni la agronomii care lucrează împotriva Xylella) și, în final, cei antreprenoriali (declasați la împrumutați). Pentru cele 5 Stele meritul și competența par să nu conteze degeaba iar în acest sens rămâne memorabil „ea spune așa!”. că viceministrul celor 5 Stele Laura Castelli s-a opus argumentelor economice ale ministrului Pier Carlo Padoan.

Dar cea mai periculoasă piatră dintre toate este cea aruncată împotriva democraţiei reprezentative. Ideea că unul merită unul, ca reprezentanții poporului să fie trași la sorți și că listele electorale nu necesită o fază prealabilă de comparare și selecție de către alegătorii înscriși în partide dar care un like este suficient pentru a le formareprezintă încă o amenințare la adresa democrației noastre reprezentative. Atât ministrul Di Maio, cât și Fraccaro (adevăratul suflet negru al celor 5 Stele) consideră locurile, pe care sunt chemați să stea cei aleși de popor, la fel ca fotolii care pot fi tăiate fără a ține cont de principiul reprezentării. Potrivit acestora, parlamentarii înșiși nu ar trebui să decidă liber pe baza conștiinței lor, ci ar trebui să se supună a obligațiune de mandat, aprobând hotărârile pe care, din când în când, partidul, grupul parlamentar sau guvernul le indică. Poate că cei doi tineri miniștri nu știu că acest tip de transformare a democrației reprezentative a fost deja experimentat în Rusia, când Duma a fost dizolvată pentru a face loc celor Sovietul Suprem, În China, cuAdunarea Populară chemat să ratifice hotărârile deja luate de Partid o dată pe an, iar, în Italia, in timpul Fascism. În toate aceste cazuri nu democrația directă a prevalat, ci autoritarismul. Și așa ar fi și astăzi.

Totuși, atacul frontal, adevăratul bolovan, este ceea ce au lansat cei 5 Stele împotriva politicii. Ceea ce grecii considerau cel mai mare dar pe care zeii l-au dat omului, pentru ei este sinonim cu furtul, de înșelăciune și delapidare. Desigur, nu ei au fost cei care au provocat criza politică. La fel ca toți populiștii și demagogii din lume, chiar și cei 5 Stele se limitează să dea glas unui sentiment de dezamăgire față de politică care este larg răspândit în rândul oamenilor. Un sentiment care trage combustibil din dificultățile evidente pe care le întâmpină politica în gestionarea crizei pe care o trăim și de care profită nu doar populiștii și demagogii, ci și vechile și noi oligarhii, noul aspirant „comandant-șef” precum Salvini. . Parafrazându-l pe Goya, s-ar putea spune că „somnul politicii naște monștri”.

Cele 5 Stele au continuat apoi cu o aruncare groasă de pietre insulte la adresa prietenilor și rudelor reprezentanților altor partide și au făcut-o cu unul furia călăului și cu limbaj bifurcat care nu are nimic de invidiat celui în vogă în sezonul Mani Pulte.

Întrebarea pe care Franceschini ar trebui să o pună în acest moment este: ce casă comună crezi că poți construi cu aceste pietre? Și, dacă reușește vreodată să construiască unul, Chiar credeți că liberalii, social-democrații și susținătorii unei politici de reformă, modernizare și dezvoltare și-ar putea găsi loc în acea casă? E greu de crezut.

Mult mai banal, obiectivul lui Franceschini, Bettini și Boccia, și cel al moștenitorilor stângi creștin-democrate, ar părea să construiască o alianță politică între Partidul Democrat, 5 Stele și Leu conduși de Giuseppe Conte pentru a se confrunta cu centrul-dreapta condus de Salvini la următoarele alegeri. Mi se pare o greșeală, dar dacă acesta este într-adevăr scopul Partidului Democrat, atunci este necesar ca forțele liberal-democratice și reformiste, oriunde s-ar afla, să înceapă să se intereseze serios de viitorul lor.