În urmă cu aproximativ zece zile, guvernul a efectuat o examinare prealabilă a 11 decrete legislative de punere în aplicare a delegării cuprinse în Legea 124/2015 („Reforma Madia”) inclusiv a celei care vizează reorganizarea acționariatului administrațiilor publice. În diapozitive, guvernul a anunțat că de la un „înainte” cu „mii de entități inutile care înmulțesc locurile și taxele de prezență și risipa de bani publici” vom trece la un „după” cu „tăieri imediate de entități inutile, anumite reguli. pentru a preveni constituirea celor care nu sunt necesare, o reducere de salariu pentru directorii care nu realizează profit”.
În afară de accentul comunicativ obișnuit, nu există nicio îndoială că decretul desfășoară o importantă lucrare de reorganizare în această chestiune delicată. Desigur, diavolul stă în implementare și asta rămâne în mare măsură în mâinile celor care au contribuit la crearea capitalismului municipal cu cele 8 de companii în care a investit. Nici nu putea fi altfel, în condițiile în care Regiunile și Municipiile sunt „organisme autonome” conform Constituției. Va fi deci necesar să vedem dacă legea reușește să introducă constrângeri și „limite” efective, o sarcină dificilă în condițiile în care legiuitorul statului încearcă fără succes de câțiva ani.
Vedem problema reducerii numărului, „tăierea imediată” a filialelor inutile. În realitate, este o raționalizare mai modestă în care guvernul a întâmpinat deja o oarecare rezistență, ca să spunem ușor. În special, tot în legea de stabilitate de anul trecut era avut în vedere un „plan de raționalizare operațională” care urma să „realizeze reducerea”; planul urma să fie adoptat până la 31 martie 2015, dar legea nu prevedea sancțiuni în caz de nerespectare. Și astfel aceste planuri de raționalizare au fost adoptate doar de o parte a administrațiilor (aproximativ 50% conform unui raport al Curții de Conturi în iulie anul trecut).
Decretul delegat prevede în sfârșit sancțiuni chiar dacă cuantumul sancțiunii este încă necompletat, cel puțin în varianta pe care am putut-o consulta și care circulă pe web; nici nu este indicat cine este obligat sa conteste infractiunea sau cine este obligat sa plateasca (administratia care nu a intocmit planul sau cine administreaza actiunile care, in cazul autoritatilor locale, este primar?), nici criteriile pentru stabiliți cuantumul amenzii între minim și maxim. Ar fi contraproductiv dacă guvernul se limitează la amenințări fără a avea un instrument eficient pentru a face amenințarea credibilă.
Există și un derapaj „curios”: în art. 5, cu titlul promițător „sarcinile motivației analitice și obligațiile de dezinvestire” există într-adevăr o previziune precisă a motivelor la care administrațiile vor fi obligate atunci când vor înființa o nouă societate sau dobândesc o participație într-una deja înființată dar a obligații de dezinvestire... nu există nici o urmă.
Dar să trecem la aspectele pozitive ale decretului. Arătăm o reglementare mai precisă privind prevederile pe care administrațiile trebuie să le facă atunci când societățile în care s-a investit sunt în pierdere (până acum regulamentul era de natură experimentală și ar fi intrat în vigoare doar odată cu situațiile financiare din 2016, pe când acum dacă prevede anticiparea până în 2015): obiectivul urmărit este acela de a preveni ocolirea constrângerilor finanțelor publice prin externalizare (care este exact ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani).
Și apoi, în materie de criză a companiei, se precizează că prevederea unei decontări a pierderilor de către administrația acționarilor trebuie să fie însoțită de un plan de restructurare a companiei; pentru administraţiile acţionarilor este posibilă prezentarea instanţei de judecată a unui proces-verbal de nereguli grave. Pe scurt, o responsabilitate mai mare pentru acționarii publici. Și reguli stricte pentru sarcini, jetoane, taxe în încercarea de a pune capăt unei iesle de dimensiuni maiestuoase.
Dar nu există - și nu ar fi putut exista, având în vedere absența unui document de analiză, a unei cărți albe bune, care să fie supusă discuției publice - un proiect industrial pe această lume a entităților publice care în mare parte realizează servicii fundamentale pentru comunitatea. Se speră că va fi posibilă atingerea obiectivului de a pune capăt unui fenomen care a risipit resurse, dar este nevoie de ceva în plus pentru a „schimba” complet.
