Fabrizio Paenzona îl atacă fără îndoială pe ministrul Tremonti pentru asigurarea manevrei care reduce amortizarea investițiilor făcute de toți concesionarii la 1% (autostrăzi, aeroporturi, porturi, termovalorificari până la cimitire) pentru că „este un lucru intolerabil, provocator și ofensivă de a strânge bani de la Stat în detrimentul managerilor de servicii care fuseseră chemați tocmai făcând apel la capitalul privat pentru a putea construi acele infrastructuri de care țara are enorm de multă nevoie și pe care finanțele publice singure nu le pot asigura”.
Palenzona vorbește în calitatea sa de președinte al Aiscat, asociația concesionarilor de autostrăzi, dar raționamentul său se aplică tuturor acelor servicii care au fost încredințate persoanelor fizice pentru ca aceștia să poată face investițiile necesare pentru a le face mai moderne și mai eficiente, și care apoi plătiți prin gestionarea serviciului în sine.
„Dar dacă durează 100 de ani – declară Palenzona – pentru a amortiza o investiție, cine va putea găsi vreodată fondurile necesare în bancă pentru a le finanța? Practic, o lege creată pentru a crește veniturile statului prin eliminarea unor grăsimi de la concesionari riscă să aibă consecințe dăunătoare asupra întregului sistem italian, blocând practic orice posibilitate de a continua investițiile în infrastructură”.
Pe de o parte, așadar, statul ar trebui să încaseze peste 400 de milioane de euro în următorii patru ani, dar modurile în care se realizează această taxă riscă să blocheze dezvoltarea țării care are nevoie de infrastructuri moderne pentru a-și recăpăta competitivitatea. Și atunci nu poți continua să schimbi regulile din mers. Acesta este un aspect al fiabilității întregii țări care în sine riscă să crească nemulțumirea investitorilor internaționali care, după cum vedem în ultimele zile, în ciuda manevrei care ar trebui să conducă la un buget public echilibrat în 2014, continuă să se distanțeze de ambii obligațiuni și acțiuni ale companiilor și băncilor italiene.
Dar Palenzona nu s-a limitat la proteste.” Ne dăm seama – a spus el – că consolidarea finanțelor publice este un obiectiv care trebuie să îi preocupe pe toată lumea, cu siguranță nu doar pe cei mai înstăriți pensionari. Și de aceea suntem dispuși să dialogăm cu Guvernul și Parlamentul pentru a găsi modalități de a contribui la efortul colectiv, care nu compromit însă viitorul investițiilor și deci aceleași posibilități de accelerare a ritmului de creștere a întregii țări”.
Subsecretarul pentru Infrastructuri Castelli a făcut o apărare jenată din oficiu a manevrei Guvernului, fiind totuși de acord cu Palenzona cu privire la riscurile pe care le-ar putea cauza pentru dezvoltare și asigurându-și angajamentul pentru ca metodele acesteia să poată fi corectate în impozitul parlamentului.
