Sunt sursele regenerabile un cost pentru țară? Poftim studioul Agici din care reiese că realizarea obiectivelor europene pentru 2020 privind sursele regenerabile va genera beneficii de 76 de miliarde de euro în 2030.
Documentul rezumat, care poate fi descărcat de pe site www.agici.it, prezintă 8 puncte cheie:
1) Politica de stimulare din ultimii ani a fost greșită în multe privințe: analiza cost-beneficiu arată rezultate negative de 3 miliarde de euro;
2) Unii factori contingenți au agravat situația (criza cererii, decretul Salva Alcoa, supracapacitate etc.);
3) În ciuda acestor premise, impacturile pozitive sunt importante și adesea subestimate;
4) Realizările din 2008-2011 schimbă structura sectorului cu implicații importante, adesea neașteptate;
5) Investițiile realizate au produs efecte pozitive care nu trebuie irosite;
6) Având în vedere prăbușirea costului sistemelor și celelalte dinamici care au intervenit, 25% din cheltuieli măresc capacitatea cu 80%. Urmărirea obiectivelor PNA ar putea genera un beneficiu net de 79 de miliarde EUR;
7) Relansarea surselor regenerabile trebuie privită în mod absolut în termeni de politică industrială și de internaționalizare a companiilor italiene;
8) Se propune o agendă pentru dezvoltarea eficientă a sectorului:
a. Noi logici de suport
b. Suport pentru export
c. Cercetare și inovare
d. Concentrarea afacerilor
e. Optimizați managementul rețelei.
De câțiva ani există o dezbatere aprinsă despre costurile și beneficiile reale ale surselor regenerabile prea des caracterizate de poziţii ideologice. Criza economică recentă a accentuat atacurile asupra SRE, considerată principala cauză a creșterii facturilor și a creării unei industrii subvenționate care nu se poate ține pe picioarele sale.
Observatorul OIR din Agici, prezidat de prof. Andrea Gilardoni de la Universitatea Bocconi, a realizat studiul „Costuri/Beneficii ale surselor regenerabile până în 2030 calculate în lumina experiențelor din ultimii patru ani 2008-2011” care, deși nu ascunde greșelile făcute în trecut, demonstrează cât de neîntemeiată această teză. Urmărirea obiectivelor europene pentru 2020 are și va avea cel puțin următoarele efecte asupra țării:
1) Securitate și independență energetică. Sursele regenerabile fac posibilă evitarea importurilor de nu mai puțin de 13 miliarde de metri cubi de gaz/an, adică 18% din importurile actuale, aproximativ ceea ce Italia a cumpărat în 2010 de la Rusia. Beneficiul total se ridică la 55 de miliarde de euro, având în vedere prețurile la gaze pe piața spot.
2) Repercusiuni asupra lanțului industrial și asupra ocupării forței de muncă. 266.000 de lucrători pe deplin operaționali în SRE, pentru un impact global asupra țării de 80 de miliarde de euro până în 2030. Stimulentele și țesătura puternică de producție italiană au făcut posibilă construirea rapidă a unui lanț industrial cu nișe de excelență și la nivel global: invertoarele pentru fotovoltaice, reductoare de energie eoliană, sisteme de cogenerare pe biomasă; sunt și lanțurile de aprovizionare în care Italia este lider global de ani de zile: geotermal și hidroelectric. Când va fi pe deplin operațional, exporturile nete ale industriei italiene vor putea depăși 4 miliarde de euro/an.
3) Reducerea prețului de vârf al energiei electrice. Energiile regenerabile nu sunt doar un cost în factura pentru consumatorii finali. De fapt, fotovoltaica, care funcționează la putere maximă în timpul orelor de vârf din timpul zilei, contribuie la „aplatizarea” curbei cererii, reducând utilizarea sistemelor vechi, ineficiente și deci costisitoare și poluante. Impactul asupra prețurilor la energie electrică este estimat la 35 de miliarde de euro în perioada 2008-2030.
4) Mediu și emisii poluante. În sfârșit, repercusiunile asupra mediului în ceea ce privește emisiile evitate de CO2 și NOX sunt foarte semnificative, pentru un beneficiu global de peste 2030 miliarde de euro până în 10.
„Nu trebuie să ascundem greșelile trecute – spune prof. Gilardoni, Președintele Observatorului OIR – dar să nu mai investim acum în surse regenerabile ar fi un prejudiciu serios pentru țară. A spune că sursele regenerabile sunt singura cauză a facturilor mai mari este greșit: electricitatea italiană a fost întotdeauna mai scumpă decât media europeană, chiar și atunci când nu existau subvenții pentru surse regenerabile.
Suntem acum – continuă Gilardoni – într-un moment de tranziție în care începe să fie atins noul model energetic bazat pe surse regenerabile și pe generarea distribuită. Astăzi, doar o mică cantitate suplimentară de stimulente este suficientă pentru a face sursele regenerabile competitive și pentru a produce numeroase efecte pozitive pentru sistemul de producție italian și pentru consumatori, în ceea ce privește independența energetică, crearea de locuri de muncă noi și calificate și impulsionarea inovației tehnologice. Avem nevoie de o politică industrială explicită în acest sens.”
Observatorul Internațional pentru Industria și Finanțarea Energiilor Regenerabile - OIR. Lansat în 2008 în acord cu GSE, OIR analizează sistematic lanțurile de producție a surselor regenerabile italiene și internaționale, depășind viziunea parțială și concentrând atenția asupra problemelor industriale, inovației și finanțelor. Acest lucru este, de asemenea, pentru a formula propuneri pentru factorii de decizie. OIR dezvoltă cadre actualizate și sistematice ale principalelor dinamici din sectorul energiei regenerabile din Italia și din lume, utile operatorilor. Este deja un punct de referință în Italia, precum și un loc de întâlnire privilegiat pentru utilități, industria prelucrătoare, finanțe și Administrația Publică.
