Refrectorul politic de astăzi este concentrat pe direcția Partidului Democrat, care va începe la mijlocul după-amiezii. Pe ordinea de zi este o întâlnire față în față între premierul și secretarul Partidului Democrat Matteo Renzi, proaspăt din săptămâna americană însoțită de o mie de controverse în Italia, și minoritatea Partidului Democrat care intenționează să lupte pentru reforma muncii și articolul 18 în acord cu CGIL, care la rândul său amenință cu greva generală. În dezbaterea aprinsă din cadrul Partidului Democrat, exemplul Germania unde însă reintegrarea are loc foarte rar.
Miezul litigiului se referă la depășirea articolului 18 privind concedierile, care se aplică astăzi la aproximativ 9 milioane de lucrători din 18 milioane și la 20% dintre tineri, adică cei angajați cu contracte permanente în companii cu peste 15 angajați.
Propunerea Guvernului este ca, cu excepția cazurilor de discriminare care necesită reangajare, în toate celelalte cazuri concedierea să fie compensată prin compensație bănească care crește în timp, dar nu și prin așa-numita reintegrare. Minoritatea nu este de acord și solicită în schimb reintegrarea, chiar dacă după un număr rezonabil de ani.
Renzi, însă, nu dorește nicio mizerie și intenționează să deblocheze piața muncii în semn de flexibilitate (deci fără reintroduceri, așa cum se întâmplă deja în majoritatea cazurilor în Germania) însoțită însă – compatibil cu resursele disponibile – de amortizoare universale.
O propunere de mediere aflată în derulare prevede că litigiile dintre angajatori și angajați în cazurile de concediere vor fi soluționate nu de judecător, ci prin arbitraj între companii și sindicate. Astăzi vom vedea, dar este prea ușor de prezis că adevărata confruntare dintre Renzi și adversarii săi nu va avea loc astăzi, ci în Parlament, când reforma trebuie votată.
Acolo vom înțelege dacă așa-zisul pact republican funcționează în continuare prin care cei care dizidenți își pot exprima liber opiniile, dar în final votează conform instrucțiunilor partidului care i-a ales sau ruptura este completă.
Este clar că, dacă nu ar putea să obțină aprobarea legii de delegare pe căile normale, Renzi - din care 41% dintre alegători cer cu strictețe reforme - ar trebui inevitabil să recurgă la decretul legislativ și, eventual, la un vot de încredere, cu respect față de care parlamentarii minoritari se vor găsi la o răscruce: aprobă fără tragere de inimă sau rupe complet cu Partidul Democrat al lui Renzi.
