Zeci de artiști, compozitori, muzicieni, cântăreți, dar printre ei și autori, precum Mogol și DJ-ii, mai ales Claudio Cecchetto. Un proiect conceput de Rolling Stone Italia care l-a invitat pe marele fotograf Giovanni Gastel să curateze un număr special dedicat protagoniștilor muzicii italiene. Ele sunt „cele 100 de chipuri ale muzicii italiene”, un proiect nerealizat până acum de o revistă: o sută de protagoniști ai lumii noastre muzicale înfățișați de stilul inconfundabil și elegant al lui Giovanni Gastel. Toți cei mai mari reprezentanți ai show-biz-ului italian s-au alăturat cu entuziasm acestei aventuri extraordinare. Fotografii alb-negru și color, portrete strânse, priviri intense furate de la cameră. În lunga listă de personalități fotografiate pentru Rolling Stone, nu doar artiști, ci și cei care lucrează în culise: case de discuri, promotori, producători, manageri.
Privirile profunde, zâmbetele strălucitoare, simplitatea unui gest, opera lui Gastel spune și exprimă sufletul și personalitatea fiecăruia dintre personajele imortalizate: de la staruri pop la rapperi, de la case de discuri la grupuri rock, „100 de portrete care alcătuiesc globul artistic. și definitiv al muzicii țării noastre.” Al lui Gastel nu este un simplu proiect fotografic, ci un adevărat act de dragoste pentru muzica italiană, chipurile și „sunetul unei țări minunate cum nu ai mai văzut-o până acum”.
Gastel a vrut să-și privească cei 100 de subiecți în ochi, să vorbească cu ei și să fie sigur că lumina lui LED, concepută pentru ocazie, se reflectă în ochii tuturor. Își dorea un semn distinctiv și coerent. Voia să adune gândurile împrăștiate. Zâmbetele precare. A căutat fascinația în curiozitatea privirilor. Și acea lumină, în cele din urmă, a devenit dubla semnătură a acestor portrete.
Fotografiile lui reușesc să traverseze acea linie invizibilă a încrederii, a intimității, care aparține fiecăruia dintre noi. Dincolo de acel prag, privirea devine subiect. Este punctum-ul lui Roland Barthes și atunci, conceptul de adevăr nu mai contează, poveștile sunt susținute grație limbajului afecțiunilor pe care Gastel devine stăpân, direct și sincer. Apoi, pasiunea se transformă în expertiză. Gastel este ca un funambulă. Iar sedinta foto devine o calatorie, dar cu bilet dus. Ceea ce contează aici este drumul parcurs împreună, nu destinația. În acele deplasări, în acele sentimente, în cadrele lui, chiar și în cele mai închise, există întotdeauna un spațiu deschis: este a lui, și a celorlalți, disponibilitatea pentru dialog. Și așa, în acest portret colectiv caleidoscopic, Gastel a adunat cele mai variate tipologii umane. Eliminat factorul întâmplării, rămâne cantitatea umană de care suntem capabili și care este reprezentată aici cu forță și luciditate.”
