În primul rând, o precizare necesară: voturile pieței nu corespund neapărat cu cele de ansamblu de pe echipe. Doar cu această premisă putem citi (și înțelege) judecățile noastre fără să sărim pe scaun și să strigăm scandal, totul cu acel vârf de controversă care a distins mereu orice discuție sportivă care se respectă. Așa că să începem cu voturile din această piață nebună de transferuri care a văzut Italia cheltuind un total de 821 de milioane de euro: un record din toate timpurile, al doilea după Premier League engleză.
MILAN 8,5
Jumătate de punct mai puțin se datorează nesositării unui atacant de top și a unui mijlocaș de mijloc, piața rossoneră rămâne însă la cel mai înalt nivel și sugerează o revenire în zonele nobile ale clasamentului după anii lungi de anonimat. Fassone și Mirabelli au cheltuit 228 de milioane și au încasat 58,5: soldul negativ de 169,5 explică mai bine decât multe cuvinte cât de mare este acest pariu, care va trebui neapărat să-l readucă pe Milan în Liga Campionilor, altfel perspectivele de viitor vor fi revizuite în jos. Nava amiral este cu siguranță apărarea: Bonucci desigur, dar și Musacchio, Conti, Rodriguez și reînnoirea lui Donnarumma, o altă capodoperă având în vedere cum au decurs lucrurile. Restul este totul nou: Kessie, Biglia, Calhanoglu, Andre Silva, Borini, Kalinic... Lista este lungă și de calitate, poate nu încă de câștigat, dar cu siguranță de concurat. Vremea „lucrurilor formale” s-a terminat, acum terenul ne va spune adevărata consistență a acestui Milan.
JUVENTUS 7
Scorul împărțit în două: 8,5 din talie în sus, 5,5 din cealaltă parte. Media spune 7, deci bine dar nu foarte bine. Întrebarea este obligatorie: față de anul trecut, Juve s-a întărit sau s-a slăbit? Răspunsul nu este simplu pentru că această Doamnă a lucrat de fapt cu două viteze. In fata, pe langa ca i-au confirmat pe toti "fabul four" Higuain, Dybala, Mandzukic si Cuadrado (fara a-l uita pe Pjaca), au sosit Douglas Costa si Bernardeschi, jucatori excelenti capabili sa garanteze performante egale chiar si intrand pe teren la fiecare 3 zile. În spate, însă, este exact exact opusul: via Bonucci și Dani Alves, în interiorul Howedes și De Sciglio, din cauza unei slăbiri destul de evidente a departamentului. Între timp, era așteptat un jucător de top capabil să ridice nivelul general al lotului, a sosit Matuidi: bun, sigur, dar departe de nivelurile lui Kroos, Modric, Rakitic sau Matic, ca să numim doar câteva. Pe scurt, piața Juve primește o notă bună, nu una excelentă. Allegri are sarcina de a amalgama totul și de a găsi perfecțiunea, un standard cerut întotdeauna de Torino alb-negru.
ROMA 6,5
Atâtea milioane câștigate, la fel de multe cheltuite. Proprietatea americană asupra romilor nu a negat nici de această dată, implementând obișnuita „remaniere” care îmbină nevoile economice și tehnice. Cel puțin aceasta este intenția, pentru că atunci nu este întotdeauna posibil să se mențină o anumită competitivitate dacă unii jucători cheie nu pot fi blocați. Plecările lui Salah și Rudiger sunt grele, iar dacă primul a fost înlocuit cu o perspectivă interesantă precum Schick (foarte diferită, totuși, ca rol), cel din urmă a lăsat un gol momentan neumplut. În acest moment, Roma pierde foarte mult și primele rezultate (în special cel cu Inter) confirmă limite defensive care sunt chiar sporite față de un trecut în care s-au remarcat deja în mai multe rânduri. La mijloc, însă, vestea bună: semnările lui Kolarov, Gonalons și Defrel, dar mai ales confirmarea unui mijloc de teren foarte puternic, poate cel mai bun din tot campionatul. Nainggolan, De Rossi și Strootman se joacă cu toată lumea și vor trebui să-și îndrume coechipierii către un sezon plin de necunoscute, începând cu Di Francesco la primul său examen adevărat ca antrenor. Ar putea merge foarte bine sau foarte prost, dar cu greu vor fi jumătăți de măsură, ca întotdeauna în capitală.
NAPILE 6
Iată exemplul prin excelență care explică premisa noastră inițială. Votul pentru Napoli in ansamblu este excelent, cel legat de piata este suficient, fara infamie si fara laude. De acord, au rămas toate numele mari, de la acel Mertens care putea avea sirene englezești în cap până la acel Insigne care a ajuns în vizorul, deși până la un anumit punct, al Barcelonei. Și apoi Hamsik, Koulibaly, Ghoulam, Reina: au fost mulți azzurri care au avut piețe de transferuri și De Laurentiis a avut meritul de a-i păstra pe toți. Orașul nu este însă pe deplin mulțumit și unii (vezi Curva) sunt chiar nemulțumiți de modul în care a fost gestionată campania de cumpărături. O chestiune de nerecunoaștere, poate, dar și de hipermetropie: dacă acest Napoli ar fi atât de perfect încât și-ar putea permite să nu cumpere pe nimeni (Mario Rui la o parte), ar fi câștigat deja ceva: aceasta este fraza care circulă în unele cercuri azzurri și până în prezent nu este posibil să o negăm cu totul. Sentimentul este că Napoli a ajuns la punctul fără întoarcere: ori câștigi, ori demontează și pornești de la zero.
INTER 5,5
Insuficiență pentru prima campanie de semnături a lui Sabatini, deși cu factorul atenuant (de unde jumătate de punct în plus) de a fi fost nevoit să se supună unei logici mai mari decât el. Se așteptau multe de la Inter și așteptările nu fuseseră create de mass-media, ci de grupul Suning, care sugerase în repetate rânduri că acesta este punctul de cotitură din vară. Di Maria, Vidal, Nainggolan, Rudiger, Manolas: acestea sunt doar câteva dintre denumirile scurse la începutul pieței și care în schimb s-au dovedit a fi inaccesibile. Piața transferurilor nerazzurri a trecut prin trei faze. Prima de la 1 până la 30 iunie: strângeți numerar pentru a achita conturile la UEFA. Al doilea, de la 1 până la 31 iulie: sondajul diverșilor jucători și descoperirea către cine să se grăbească la momentul potrivit. Al treilea de la 1 până la 31 august: să renunțăm la toate ambițiile jucătorilor de top și să încercăm să umple golurile cât mai bine posibil, eventual fără a cheltui prea mult. Și astfel cei care la începutul pieței vorbeau despre „lucruri mari” și „mișcări foarte importante” s-au găsit în cele din urmă în dificultate chiar să-l înfrunte pe tânărul Karamoh, care a ajuns doar datorită reducerii de la Caen. Certitudinea ar trebui să fie Borja Valero, restul (Skriniar, Vecino, Dalbert, Cancello) trebuie verificat. Spalletti, datorită unei echipe care era deja destul de structurată înainte, are obiectivul rezonabil de a acapara zona Ligii Campionilor, dar și el, în inima lui, spera să lucreze cu mult material diferit.
