2023 pentru muncitori in domeniul metalurgiei se deschide cu o scădere de peste 10 de muncitori implicați în diverse capacități în crizele companiei, apărute din probleme financiare, sectoriale sau conexe, materii prime și războiul din Ucraina. Conform calculelor lui Fim Cisl în a raportează privind starea de criză din sectorul ingineriei, la sfârșitul celei de-a doua jumătate a anului 2022 erau de fapt 60.727 de salopete albastre față de 70.867 în iunie 2022.
Potrivit secretarului general al CISL, Robert Benaglia, aceste cifre ne spun că criza din sectorul ingineriei nu crește, dar trebuie să acordăm mai multă atenție crizelor istorice, Sudului, reindustrializării și sectorului auto. „A avea 60 de locuri de muncă în pericol într-una dintre cele mai industrializate țări este o problemă socială urgentă pe care nu ne putem permite să o trecem cu vederea și care trebuie abordată – spune Benaglia –. În ultimele luni, sistemul industrial de prelucrare a metalelor a demonstrat o mai bună stabilitate a producției și a ocupării forței de muncă decât temerile și criticitățile prezente determinate mai ales de costurile energiei”.
Cu toate acestea, există unele dificultăți structurale care pentru Benaglia trebuie abordat. „Creșterea numărului de crize corporative acum cronice care nu pot fi soluționate creșterea cazurilor de criză în sudul țării unde există riscul deșertului industrial și al ocupării forței de muncă, prea multele cazuri de reindustrializare eșuată în ciuda angajamentelor asumate MISE (MIMIT ) și creșterea dificultăților în sectorul auto, având în vedere efectele tranziției ecologice pe care sindicatul metalurgiști o denunță de ceva vreme cu propuneri concrete”.
Dificultățile prelucrării metalelor
Dacă este adevărat că există o scădere a lucrătorilor, observă Cisl, ceea ce se vede în a doua jumătate a anului este consolidarea creditelor neperformante în unele sectoare, în special pe mașini și electrocasnice, cărora trebuie să se a adăugat unele lanțuri de aprovizionare specifice, cum ar fi cele ale contractelor și instalațiilor care suferă de criză, adesea legate de licitații la cel mai mic preț chiar și de către organismele publice care le scot de pe piață. Criticitățile majore se datorează deficitului de materii prime declanșat de pandemie (începând de la semiconductori și componente pentru automobile și electrocasnice și nu numai) și costul ridicat al energiei, care pune în dificultate în special sectoarele cele mai consumatoare de energie, cum ar fi precum oţelul şi metalurgia. La acestea se adaugă incertitudinile și costurile asociate cu tranzițiile verzi și digitale care se fac simțite în industriile siderurgice și auto, în timp ce repoziționarea lanțurilor valorice la nivel global are un impact mai ales asupra aparatelor de uz casnic. Toți acești factori, împreună, pun în pericol redresarea și pun în criză multe întreprinderi mici și mijlocii legate de industriile conexe.
Componente auto și 50 de muncitori în pericol
Raportul a analizat 206 de crize sectoriale, dintre care majoritatea sunt legate de componentele sectorului auto, unde oprirea motoarelor cu ardere internă până în 2035 creează multe dificultăți. Dacă adunăm crizele componente la cele care decurg din deficitul de materii prime, legate încă în mare măsură de mașini și electrocasnice, lucrătorii implicați sunt 49.194.
În centrul atenției Electrolux și Whirlpool
Declinul pieței și deficitul de semiconductori, componente electronice și materii prime au repercusiuni asupra sectorului de electrocasnice. În special, Electrolux e Vârtej de apă au anunțat reduceri și restructurari pe toate site-urile lor din Italia. În special, Whirlpool a anunțat „evaluarea strategică a portofoliului de afaceri” în zona EMEA. Există o mare îngrijorare în rândul sindicatelor cu privire la confirmarea investițiilor care fuseseră planificate pentru Italia.
Cazul Acciaierie d'Italia (ex-Ilva)
Fostul Grup Ilva merită astăzi o considerație separată oțelării italiene. Disputa istorică dintre Acciaierie d'Italia (ex-Ilva) rămâne departe de obiectivele unei redresări a producţiei şi a ocupării forţei de muncă, observă Fim Cisl. Intrarea majoritară a Statului, prin Invitalia, în noua structură corporativă a fost amânată iar ținta de 5.7 milioane de tone la sfârșitul anului pentru șantierul din Taranto „rămâne doar pe hârtie, atât de mult încât în decembrie 2022 a depășit 3. milioane de tone”. O situație cea a Grupului Acciaierie D'Italia care continuă să se îngrijoreze și asupra căreia a fost programată o masă de noul guvern Meloni pentru 19 ianuarie.
Fim Cisl: „Efort guvernamental indispensabil”
Acum, pentru Cisl, este și mai esențial un efort mai mare din partea guvernului, care are ca scop evitarea recesiunii industriale pe care o riscăm în 2023 prin plasarea creșterii economiei reale în centrul politicilor publice. Tot din acest motiv următoarea întâlnire este foarte importantă pentru Fim Cisl 18 ianuarie cu ministrul Urso și sindicatele metalurgilor, pentru a discuta despre prioritățile și instrumentele care trebuie să caracterizeze o politică industrială care a lipsit de prea multă vreme în țara noastră”.
