Masacrul oribil de la Dhaka este doar cel mai recent dintr-un lanț de atacuri de același fel: Paris, Tunis, Sousse, Bruxelles, Bagdad etc. De data aceasta însă, la fel ca, din păcate, la Muzeul Bardo din Tunis, italienii au fost direct afectați, iar asta ne arată – dacă era nevoie – că nimeni nu este în siguranță. Iar lanțul de atacuri corespunde unei litanie de considerații, aproape întotdeauna aceleași. Corriere de luni, 11 iulie nu face excepție, dedicând comentariul lui Ernesto Galli della Loggia "Cuvinte pe care Islamul nu le spune".
ÎN PRIMUL LOC RESPONSABILUL
Ministrul Gentiloni spune că afirmația Daesh este de încredere. Și, desigur, ar fi foarte convenabil să te poți gândi la un „spectru” al răului căruia i-ar putea fi atribuite toate aceste masacre. Să tăiem capul șarpelui și totul se va termina. Dar este chiar așa?
Până acum toată lumea realizează asta cele două cuiburi principale de vespe din Siria și Irak au zilele numărate. Și se știe că, călcând pe cuibul unui hornet, insectele se răspândesc peste tot. Dar, mai presus de toate, avantajul a ceea ce numim Daesh este că poate fi atribuit fiecărei fapte criminale. Un asasinat devine terorism atâta timp cât este încadrat într-un cadru „islamic”, cum ar fi o invocare la Dumnezeu sau un verset din Coran. Se bănuiește că profesorii răi găsesc muncitori excelenți în comunitățile cele mai inadaptate și supărate și că este prea ușor, cel puțin astăzi, să mutați actele criminale sub umbrela islamului.
Mai mult decât o direcție, ceea ce avem în fața ochilor este așadar un fel de franciză fără scheme și fără structură, foarte ușor de activat, de revendicat sau de refuzat, dacă este necesar.
Totuși, ceea ce ne interesează pe cei mai mulți dintre noi este Ce putem face. Pentru a ști acest lucru, este nevoie de puțin mai mult efort de reflecție.
Luați în considerare obiectivul: terorismul este făcut pentru a teroriza, dar pentru a teroriza pe cine? Și pentru a obține ce? Și din moment ce este greu de crezut că teroriștii cred că pot speria Statele Unite, Germania, Anglia sau Franța, există o suspiciune întemeiată că un alt obiectiv, poate chiar primul, este și acela al obține reacții represive mari și o ură larg răspândită față de diversitate, care va implica inevitabil mulți oameni nevinovați din lumea arabă – și dincolo de asta – ajutându-i pe teroriști să aducă alături de ei multe comunități islamice care nu au împărtășit sau implementat niciodată violența. Uciderea nigerianului din Fermo este rezultatul acestei urii, și leagă și el violența pe care o practică de o ideologie, care este cea a iubitorilor de fotbal: în lipsa unor religii sau ideologii serioase, totul face supă!
Este de neconceput să renunți să te aperi și deci să nu-i judece pe autorii unor astfel de crime odioase. Dar scopul trebuie urmărit cu metode adecvate, care nu se poate limita la serviciile de informații, poliție și armate.
Locuitorii din Ben Gardane, un mic oraș tunisian la granița cu Libia, i-au gonit pe teroriști pe străzi reacționând ca o întreagă comunitate, confirmând că victoria împotriva tuturor organizațiilor criminale și mafiilor nu poate fi garantată decât prin acordul comunităților umane.
Este ușor și mult mai rapid să lovești dintr-o dronă sau să faci niște arestări, decât să organizezi programe și proiecte de cunoaștere reciprocă și colaborare cu imensele comunități ale lumii arabe, care nu împărtășesc și nu sprijină terorismul. Mulți vorbesc despre acțiuni de acest gen, dar nu se menționează aproape niciodată conținutul sau fondurile disponibile: totuși, nu ar fi nevoie de mult dacă s-ar avea obiective clare și politici definite. De exemplu, sprijiniți mass-media din lumea arabă, jurnaliștii, studenții, femeile, sindicatele, partidele etc. dar nu cei din aceștia care sunt „de partea noastră” ci toți, fie că au sau nu barbă sau eșarfă pe cap.
CUVINTE PE CARE ISLAMUL NU LE SPUNE
Singur dialogul tuturor cu toată lumea, într-o singură clădire sau într-un stat poate scoate în mod pozitiv rădăcinile ororii, ajutând familiile și comunitățile să producă anticorpi și să fie solidare cu instituțiile statelor. Experții, specialiștii, actorii și figuranții din talk-show-uri TV se luptă să ceară lumii arabe să se retragă din teroriști și actele lor, dar chiar și atunci când există declarații în acest sens, ele nu sunt niciodată suficiente, ceea ce implică în adâncul acestui lucru pentru mulți teroriști arabi. continuă să fie „tovarăși care greșesc”. În realitate, dacă este adevărat că multe componente ale lumii arabe și-au exprimat condamnarea și indignarea, trebuie să încercăm să înțelegem tăcerea multora altora. Oricine cunoaște acea lume bine știe că majoritățile rămân tăcute din două motive. Prima este frica, deoarece vorbim de organizații criminale care nu ezită să intimideze și să omoare dizidenții.
Al doilea este cu siguranță unul „Sindromul Wad” parcă ar spune: dacă îi condamnăm pe tovarășii care greșesc, îi vom găsi împotriva noastră, dar fără a fi siguri că vom fi primiți în lumea occidentală - care protestează și vorbește atât de mult - într-o patrie comună, întemeiată pe respect. pentru democrație și drepturile omului.
Soluțiile represive sunt drepte și inevitabile, dar dacă rămân singurele soluții, atunci terorismul va câștiga mult mai multe suflete pierdute și majoritățile tăcute ale lumii arabe vor fi din ce în ce mai mici și mai în dificultate.
