„Dacă ar fi posibil să se obțină o creștere mai mare prin creșterea datoriei publice, Italia ar trebui să fie campioană mondială în ceea ce privește rata de creștere și, în schimb, de mulți ani am adus în spatele țărilor industriale”. Luca Paolazzi a fost directorul Centrului de Studii Confindustria timp de mulți ani și acum este partener al REF Ricerche, una dintre cele mai importante companii italiene de cercetare economică. Din observatorul său din Confindustria a putut să studieze în profunzime caracteristicile sistemului economic italian și să analizeze politicile fiscale de peste un deceniu și să evalueze efectele acestora asupra sistemului de producție și asupra creșterii țării. Iată interviul lui cu FIRSTonline.
Prin urmare, îi cerem lui Paolazzi o părere cu privire la manevră financiară lansată de actuala guvernare dar și pe de altă parte decizii anunțate precum cele care arată o dorință clară de a renaționaliza părți importante ale companiilor italiene. Să începem cu o evaluare a consistenței obiectivelor de creștere preconizate în manevra pornind de la o rată de creștere a PIB de 2019% pentru 1,5: ce părere aveți?
„Atât făcând un simplu calcul pornind de la macro cifre, cât și examinând în detaliu efectele măsurilor individuale, ajungem la aceeași concluzie și anume că creșterea de anul viitor ar putea fi de maximum 1-1,1%, deci aproximativ jumătate de punct mai jos. estimările Guvernului care a decis să aducă creșterea la 1,5% pentru a putea spune că până și datoria menține o cale de reducere, deși ușoară. Pentru a face primul tip de raționament, trebuie să plecăm de la observația că economia mondială încetinește din cauza războiului taxelor, a creșterii dobânzilor și a creșterii prețului petrolului. Acest lucru aduce previziunile privind creșterea tendinței noastre (adică înainte de manevră) la 0,6-0,7%. Guvernul a decis să aducă deficitul de la 1,8% la 2,4% din care 0,2% din cauza creșterii ratelor dobânzilor cauzată de creșterea spread-ului indusă de totalitatea cauzată de declarațiile confuze și nerealiste ale principalilor oficiali guvernamentali. Există așadar o creștere a cheltuielilor cu 0,4% care ar trebui să conducă la o creștere a PIB-ului cu 0,8-0,9 puncte procentuale din venit. Un multiplicator 2 care nu a fost văzut niciodată. Și așa este clar că nu va exista o creștere de 1,5% a PIB-ului”.
Dar apoi Guvernul susține că în 2020 deficitul va fi redus, deși cu doar două zecimale, dar creșterea ar trebui să continue să crească, ajungând la 1,6%, iar potrivit unor miniștri, chiar mai mult.
„Dar acesta este un raționament contradictoriu. Pe de o parte, Guvernul a susținut că trebuie să facă mai multe deficite pentru a stimula creșterea și atunci cum este posibil ca creșterea să crească în continuare prin reducerea deficitului?”.
Ajungem la al doilea tip de analiză bazată pe examinarea măsurilor unice. Să începem cu veniturile cetățeanului pentru care s-au alocat 10 miliarde (dar de fapt se pare că sunt doar 6,5 în plus față de miliardele alocate pentru modernizarea centrelor de angajare). Dar chiar și presupunând că avem de-a face cu 10 miliarde de cheltuieli suplimentare, care ar fi efectele asupra creșterii PIB-ului?
„În ipoteza că acești bani au fost cheltuiți în totalitate și nu au servit la stingerea datoriilor vechi cu comercianții sau a facturilor restante, creșterea ar putea crește cu 0,4%. Dar aceasta este o ipoteză extrem de favorabilă, care este puțin probabil să apară. De exemplu, în acest an au fost plătite peste 7 miliarde pentru sporurile acordate sectorului public, dar această sumă nu a fost văzută în achizițiile gospodăriilor și, prin urmare, a determinat o creștere zero sau neglijabilă a veniturilor. Acest lucru arată că, dacă incertitudinea crește, așa cum se întâmplă tocmai din cauza anunțurilor guvernamentale, oamenii tind să economisească bani pentru a face față oricăror surprize urâte”.
De exemplu, creșterea dobânzilor ar putea indica o înrăutățire a așteptărilor cu privire la viitorul țării noastre.
„Între timp, trebuie amintit că ceea ce s-a întâmplat în ultimele cinci luni cu creșterea spread-ului demonstrează că în trecut reducerea treptată a ratelor noastre nu s-a datorat doar politicii BCE care a cumpărat obligațiuni publice. De fapt, chiar dacă achizițiile BCE au continuat, ratele noastre au început să crească din nou spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în alte țări, demonstrând că intențiile guvernului au afectat acea încredere în economia noastră și în procesul de consolidare a datoriei publice pe care o recucerisem cu minuțiozitate în trecut. ani. Deja la ratele actuale, povara datoriei noastre publice va crește anul viitor cu aproximativ 3,7 miliarde, în timp ce dacă situația actuală ar persista, sau s-ar agrava, aceste creșteri de costuri ar putea fi transmise afacerilor și consumatorilor. Băncile suferă de scăderea valorilor BTP-urilor pe care le au în portofolii și acesta este un prim semn de pericol pentru disponibilitatea și costul creditului pentru economie”.
Cealaltă cheltuială mare se referă la securitatea socială, cu introducerea celebrei cote de 100, care ar trebui să coste în jur de 8 miliarde doar pentru primul an. Ce efecte va avea asupra creșterii și ocupării forței de muncă?
„În acest caz, calculele sunt foarte incerte. Trebuie avut în vedere faptul că lucrătorii care se pensionează vor avea o reducere a veniturilor lor și de aceea este de presupus că vor fi conduși să-și reducă înclinația spre consum. Dacă vor fi înlocuiți cu tineri (într-o măsură în care conform estimărilor principale va fi oricum foarte departe de la 1 la 1) aceștia vor avea un salariu mult mai mic decât cei în vârstă și, prin urmare, toate lucrurile luate în considerare, cheltuielile totale ar putea crește cu foarte puțin”.
Mai sunt apoi și alte elemente minore care, adăugate la cele majore, ar stimula creșterea cu 0,7%, aducând astfel PIB-ul global aproape de 1,5% prognozat de guvern. Sau mai sunt si alte frane?
„De fapt, toate aceste cheltuieli mai mari nu sunt acoperite doar de creșterea deficitului, ci 16 miliarde (din cele 37 din valoarea totală a bugetului) vor fi acoperite de venituri mai mari care, după cum se știe, au un efect depresiv. privind creșterea pe care am putea-o estima la aproximativ 0,3 puncte procentuale. Aici ne întoarcem la o cifră de creștere de aproximativ 1-1,1%, așa cum am spus la început. Aceasta cu condiția să nu mai existe o pierdere a încrederii atât din partea consumatorilor, cât și a antreprenorilor, ceea ce agravează și mai mult înclinația spre consum și dorința de a face investiții. În acest caz, performanța noastră economică riscă o nouă spirală descendentă”.
Economia internațională dă semne de încetinire. Legea noastră bugetară pare să adauge și alte incertitudini celor care nu depind de noi. Cu toate acestea, am demonstrat în ultimii ani că suntem o țară puternică din punct de vedere industrial, cu multe companii capabile să inoveze și să crească chiar și pe piețele internaționale. În schimb, sunt lipsiți de acele reguli fiscale, cum ar fi ACE și „IRI, care ar fi putut să-și consolideze structura de capital. Nu sunt aceste riscuri suplimentare de blocare a creșterii?
„Avem multe companii valide pe care să pariem. Întărirea lor a trebuit susținută prin creșterea fondurilor pentru inovare (ceea ce nu se menționează niciodată) și mai ales prin neschimbarea regulilor care tocmai fuseseră adoptate și care începeau să producă efecte. Aceste schimbări continue ale regulilor provoacă incertitudine și fac țara noastră mai puțin fiabilă, chiar și pentru orice investitor străin. Apoi, există dorința de a reda statului un rol mai mare în managementul companiilor, ceea ce cu siguranță nu este favorabil persoanelor private care doresc să investească, deoarece creșterea sectorului public, deja foarte mare în Italia, ar putea duce la noi denaturări ale piața. Dar nu vreau să intru în mai multe raționamente politice. Din analiza mea tehnică reiese că bazele pe care se construiește bilanțul nostru sunt extrem de fragile și spun doar: fiți atenți pentru că dezamăgirile sunt chiar după colț”.
