Tocmai datorită complexității sale și, de asemenea, radicalismul său lingvistic și experimentalismului de conținut, the romanul lui Joyce a avut un drum stâncos înainte de a obține aclamația universală. L-a avut în special în țara sa, Irlanda, poate atât de absorbită de problemele și conflictele sale, încât nu și-a dat seama pe deplin că a dat naștere unuia dintre cele mai mari genii literare ale secolului al XX-lea.
Fără îndoială, Joyce era cu mult înainte pentru o societate cu vene puternic tradiționaliste și chiar arhaice precum Irlanda contemporană a lui Ulise. Fără îndoială, Irlanda cosmopolită, dezinhibată, deschisă și orientată spre viitor, care reiese din romanul lui Joyce, și așa cum este Irlanda astăzi, nu a fost națiunea primilor douăzeci de ani ai secolului al XX-lea încă sub urâtul stăpânire britanică și s-a încăpățânat să devină o republică liberă.
Totuși, relația dintre Irlanda și Joyce, acesta din urmă cu adevărat un cetățean european în largul său oriunde, merită o investigație pe care irlandezii înșiși o desfășoară cu un angajament sincer.
Vă oferim un scurt în acest sens discurs al lui Jude Webber, corespondent irlandez al „Financial Times”.
Un deceniu de centenari pentru Irlanda
Pentru alter ego-ul literar al lui James Joyce, istoria ar putea fi coșmarul de care încearcă să scape. Pentru mulți dintre noi, acel coșmar poate fi citirea lui Ulise.
Renumit pentru impenetrabilitatea anumitor părți, clasicul irlandez a împlinit 100 de ani pe 2 februarie, exact când Irlanda intră în ultimul an al ei. deceniu de centenari – o comemorare continuă a evenimentelor dintre 1912 și 1922, care au fost cruciale pentru istoria sa, în același mod în care Ulise s-a dovedit a fi o lucrare crucială pentru literatura mondială.
Așa că, dacă a existat vreodată un timp pentru a vorbi despre care este cea mai puțin citită carte din Irlanda, acum ar putea fi momentul. Într-adevăr, Paștelui Donohoe, ministrul de Finanțe și bibliofil irlandez, a spus că în 2021 Ulise a fost „marele său proiect Covid”: și-a găsit în sfârșit „curajul să-l ia în mână și să înceapă să sape în lumea extraordinară” pe care o conține.
Un ghid pentru citirea lui Ulise
Cu ocazia centenarului tratatului anglo-irlandez din 1922 prin care britanicii au predat guvernului provizoriu cvasi-independența - sărbătorit într-un expoziție la castelul din Dublin – cu siguranță un irlandez a scos de pe raft volumul încă neatins al lui Ulise, publicat la Paris în 1922 cu câteva săptămâni înainte de tratatul în sine.
Un ghid de lectură a venit de la Dan Mulhall, ambasadorul Irlandei în Statele Unite, care tocmai a lansat Ulysses: A Reader's Odyssey. Mulhall propune o abordare pragmatică: dacă unele părți ale cărții se dovedesc prea dure, săriți peste ele.
Lucrarea lui Mulhall oferă, de asemenea, un motiv convingător pentru a lua în calcul romanul: „Ulysses este o odisee în limba engleză... este o odisee a caracterului... dar este și o odisee în întreaga lume la începutul secolului al XX-lea”, a spus el la lansarea online a cărții. „Și se întâmplă – a adăugat el – că temele romanului sunt din nou actuale la 20 de ani de la publicarea cărții”.
Ulise, modelat vag după povestea epică a lui Homer despre întoarcerea lui Ulise acasă după războiul troian, are loc într-o singură zi la Dublin - 16 iunie 1904 - și Mulhall vede în el reprezentarea „ unei societăți în momentul schimbării”. Irlanda într-adevăr.
Joyce, expatriatul
Joyce a scris însă romanul ca expatriat la Trieste, în Imperiul Austro-Ungar de atunci, precum și la Zurich și Paris. El a scris-o în timp ce se furișează Prima guerra mondiala iar în perioada imediat postbelică tulbure.
Irlanda, la acea vreme, era cufundată într-o tulburare profundă: blocarea de la Dublin din 1913-14, o dispută industrială uriașă și crucială, Revolta de Paște din 1916, o rebeliune armată sângeroasă împotriva stăpânirii britanice care a dus la Proclamarea Republicii Irlandezi, Războiul de independență din 1919-21, împărțirea Irlandei și Tratatul anglo-irlandez din 1922.
La puțin peste două săptămâni după publicarea lui Ulise, britanicii au predat Castelul Dublin liderului naționalist Michael Collins. 1922 a fost și anul în care a izbucnit războiul civil între susținătorii și oponenții tratatului și anul înființării Statul Liber Irlandez.
Iluminare Joyce
Séamus Cannon, președintele Societății Friends of Joyce Tower (cu sediul în fortul din secolul al XIX-lea, chiar la sud de Dublin, unde Joyce a trăit o săptămână în 19 și unde se deschide Ulise), spune că anii Războiului Civil „nu sunt un centenar că oamenii se simt confortabil cu. Așa că este plăcut să o avem pe Joyce să comemorați.”
Doar Sinn Fein, partidul naționalist fondat în 1905 de negociatorul tratatului anglo-irlandez Arthur Griffith (peeed în Ulise), își consolidează poziția de cel mai popular partid la nord și la sud de graniță. Se așteaptă să prevaleze la Alegerile din Irlanda de Nord din mai 2022 și, de asemenea, la alegerile din Republica Irlandeză care vor avea loc în 2025.
Joyce, postulează Cannon, „s-ar fi considerat un naționalist irlandez, dar nu unul violent” și și-ar fi luat joc de renașterea limbii irlandeze. În Ulise face un personaj să vorbească irlandeză pentru singurul motiv pentru care englezii urâți nu îl înțeleg.
Poate că și lui Joyce i-a plăcut încercarea romancierului satiric Flann O'Brien pentru a traduce Ulise în irlandeză, ceea ce O'Brien nu a făcut, dar alții chiar au făcut-o. Scriitorul, care este unul dintre cei mai mari exponenți ai literaturii irlandeze de astăzi, a motivat această idee astfel: „Mi-am spus: dacă nu o citesc în engleză, îi voi pune în situația de a se putea lăuda că nici măcar nu l-au citit în irlandeză”. Atât de dificilă este moștenirea lui Joyce pentru irlandezi.
De la: Jude Webber James Joyce însuflețește centenarele incomode ale Irlandei, „The Financial Times”, 27 ianuarie 2022
