În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, ambasadorii care călătoreau la Sublima Poartă au descoperit o provincie otomană din Grecia, care era de mare interes pentru artiști și intelectuali. În 1821, Războiul de Independență al Greciei, susținut militar și financiar de unele țări europene, a stârnit entuziasmul popular. Eliberată în 1829, Grecia și-a proclamat Atena capitală în 1834. Influențat de prezența germană și franceză pe teritoriul său, noul stat grec și-a construit identitatea culturală modernă bazându-se pe sursele neoclasicismului francez și german.
Apărarea patrimoniului național și colaborarea europeană marcată de crearea unor institute arheologice, precum Școala franceză din Atena în 1846, sunt la originea unei răsturnări în cunoașterea trecutului material al Greciei.
Expoziția, pentru prima dată, intersectează istoria arheologiei cu istoria dezvoltării statului grec și a artelor moderne. Săpăturile de la Delos, Delphi sau Acropole sunt la originea redescoperirii unei Greci colorat şi departe de canoanele neoclasicismului.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, marile expoziții mondiale au prezentat noua artă greacă modernă, marcată de recunoașterea identității bizantine și ortodoxe a Greciei.
O privire asupra catalogului: În 2021, Grecia sărbătorește bicentenarul războiului său de independență. Tot în 1821, Venus de Milo a intrat în colecțiile muzeului Luvru. Volumul urmărește diversele legături culturale, diplomatice și artistice care au unit Franța și Grecia între secolul al XVII-lea și începutul secolului al XX-lea, de la Ambasada marchizului de Nointel la Constantinopol până la expoziția independentă a grupului grec. Paris. Prin ambasadorii săi, artiștii și arheologii săi, Franța redescoperă o Grecie puternic impregnată de trecutul său bizantin și otoman. Istoria antică a Greciei este în permanență îmbogățită de numeroasele săpături care ne permit să aducem sprijinul științei arheologiei, care era în esență literară înainte. După independență, miza esențială pentru Grecia este să-și creeze o identitate proprie și mai ales modernă: Europa, puternic implicată în această Revoluție, vehiculează modele, idei și își exercită influența asupra noului Stat. Prin multe medii, pictură, sculptură, arheologie, literatură, costum, arhitectură, fotografie, descoperim amploarea acestor relații și construcția identității grecești moderne în contact cu națiunile europene. Această scurtă istorie a relațiilor franco-grece aruncă lumină asupra a ceea ce Grecia datorează Franței, dar și a ceea ce Franța datorează Greciei. Colaboratori: Maro Adami, Tassos Anastasiadis, Lucile Arnoux-Farnoux, Emmanuelle Brugerolles, Eleni-Anna Chlepa, Anne Coulié, Katerina Dellaporta, Jannic Durand, Alexandre Farnoux, Dominique de Font-Réaulx, Ruurd Halbertsma, Maria Katsanadaki, Polina Kos, Lambraki Ludovic Laugier, Elisabeth Lebreton, Jean-Luc Martinez, Christina Mitsopoulou, Jean-Charles Moretti, Petrochilos Nikolaos, Xenia Politou, Georges Tolias și Aliki Tsirgialou.
Imagine de copertă (detaliu) Nikos Lytras, Le jeune KM, 1914, huile sur toile (credit Louvre)
