Ziua răscumpărării pentru înot și atletism. Cele două expediții, care până ieri au eșuat în teren și au fost în continuare otrăvite de controverse (Magnini) și cazuri de dopaj (Schwazer) găsiți râvnita medalie de onoare în aceeași zi. A fost chiar ultima șansă cu amândoi Martina Grimaldi (desi azi la 10 km masculin mai este si Valerio Cleri) dar mai ales cu Fabrizio Donato și Daniele Greco, ambii finaliști la săritura triplă și într-adevăr ultimele atuuri ale atletismului albastru, dată fiind absența forțată a lui Schwazer în mersul de 50 de km programat sâmbătă.
Între cele două blues la final veteranul Donato este cel care câștigă și ia o medalie istorică de bronz făcându-și cel mai frumos cadou în ajunul împlinirii a 36 de ani (îl va împlini pe 14 august), după o carieră presărată de succese, mai ales în sală, dar și cu multe pauze și accidentări. La saltul vieții, marcat de trei ori, finanțatorul de la Lazio a făcut-o: 17,48 metri, în spatele doar favoriților americani Taylor și Claye. Daniele Greco, din Puglia, în vârstă de 23 de ani, rămâne aproape de podium, dar niciodată o medalie de lemn nu a fost mai puțin amară (spre deosebire de cele foarte amare de Vanessa Ferrari e Tania Cagnotto), după cum recunoaște el însuși: „Până la urmă sunt al patrulea în urma unui alt italian. Ori el sau eu am fi putut fi pe podium și Fabrizio a meritat-o după o lungă carieră, sper să mai pot face încă trei olimpiade. Pentru mulți, medalia de lemn ar fi un eșec, îmi dă mare tenac și o mare dorință de a mă impune pe plan internațional”.
Cuvinte minunate, pline de fair-play și pozitivitate, care fac seara albastră și mai frumoasă. Apoi a fost loc și pentru emoțiile medaliatei, vizibil emoționate: „A fost o lună foarte grea, mai întâi cu accidentarea la spate, apoi la tendonul stâng. Am luat un analgezic înainte de cursă pentru a tolera mai bine durerea. Înainte de fiecare săritură mă simțeam rău. Mi-am făcut un cadou frumos – a conchis Donato – și poate la 36 de ani valorează mai mult. Mi-am pus medalia la gât".
Așadar, medalia mult dorită ajunge pentru atletismul italian cu ultima ocazie și imediat după cazul Schwazer care a zguduit în mod clar întregul mediu, de la sportivi până la conducerea federală de vârf. Cel al lui Fabrizio Donato este primul și probabil va rămâne singurul din această ediție pentru Italia, în timp ce două au ajuns la Beijing 2008, ambele în marșul cu tiroleanca de Sud și Elisa Rigaudo. Pentru a găsi ultimul podium olimpic cucerit pe peroanele din interiorul stadionului (nu că cei din mers valorează mai puțin...) trebuie totuși să ne întoarcem la patru ani mai devreme, la Atena, când Giuseppe Gibilisco a câștigat la rândul său bronzul în licitaţie.
Pe scurt, atletismul italian trece printr-o criză foarte gravă, asupra căreia este necesar să reflectăm dincolo de cazul Schwazer (vezi și problemele de Howe și Di Martino și schimbarea generațională inexistentă), dar încă o dată, cu toată mândria și grija unui tânăr de 36 de ani, nu a reușit să înregistreze. ȘI Locul patru al lui Daniele Greco este o trecere frumoasă a ștafetei care lasă o speranță bună într-un viitor care pare din ce în ce mai întunecat.
