Ai grijă când îți dorești ceva: s-ar putea să devină realitate. Gluma antică se poate referi astăzi la devalorizarea yenului. De când a început marea criză, yenul a fost moneda care s-a apreciat cel mai mult, în sens real (aproximativ 20% din 2007 până astăzi). Iar producătorii japonezi, care deja nu primesc prea multă consolare din cauza cererii interne și internaționale slabe, s-au plâns că yenul este prea puternic: a atins niveluri de 78 față de dolar în noiembrie. Acum la 87-88 (de vreme ce noul guvern cere o creare mai largă de bani), dar mulți, inclusiv șeful Nissan, Carlos Ghosn, visează la 100, un număr rotund frumos.
Cu toate acestea, există și o altă îngrijorare: că scăderea yenului va deveni prea rapidă și prea puternică. Japonia are cea mai mare datorie publică ca pondere din PIB din lume și odată ce piețele se concentrează pe această cifră, în contextul unui yen deja scăzut, acestea ar putea accelera scăderea, cu consecințe devastatoare pentru emiterea de noi datorii și costul importurilor ( Japonia importă aproape toată energia de care are nevoie, mai ales acum că majoritatea reactoarelor sale nucleare sunt inactive).
http://online.wsj.com/article/SB30001424127887323482504578227474058342656.html?mod=djemITPA_t
