Guvernatorul din Puglia Michele Emiliano spune că gazul este cea mai potrivită sursă de energie pentru Ilva din Taranto. Apoi, însă, contestă sosirea gazoductului Tap într-un punct precis din regiunea sa. Procurorul din Lecce redeschide ancheta privind autorizațiile din amonte de lucrările infrastructurii care aduce gaze din Marea Caspică și cea mai consumată sursă de energie din Italia revine în centrul dezbaterii politice și economice. Parțial s-a prevăzut, în condițiile în care primii actori sunt plini de controverse și certuri, care contestații și tabele tehnice au marcat ultimele luni. Totuși, italienii au nevoie de infrastructuri puternice pentru a reduce dependența de țările străine, de certitudinea de a nu fi lăsați în frig și în întuneric, de industrii care nu poluează.
Cazul decarbonizării noii llva și – după cum spune Emiliano, utilizarea gazului pentru funcționarea centralei – devine astfel imaginea în oglindă a controverselor. Guvernatorul Apulian l-a criticat încă o dată pe ministrul Calenda, potrivit căruia oțelul nu poate fi produs fără cărbune. Însă Calenda este printre cei mai mari susținători ai sosirii Tap la Melendugno, în Puglia lui Emiliano. Trebuie să te pierzi în această revenire a argumentelor pro și contra. Cu riscul din ce în ce mai palpabil de a distruge proiecte și angajamente internaționale de miliarde de euro. Pe reputația italiană atunci...
Sindicatele au poziții clare cu privire la noile Ilva și nevoile energetice și sunt în favoarea consumului de gaze. La conferința CGIL de ieri, ei văd gazul drept combustibilul care va conduce Italia la o utilizare mai mare a energiilor regenerabile. Snam, Hera, Terna, A2A, Consorzio Tap într-un fel de pact de solidaritate au dat o mână de ajutor partenerilor sociali. Secretarul CGIL Vincenzo Colla a pus pe masă modelul energetic ideal, cel care are impact asupra calității muncii și a afacerilor. Care poate însoți redresarea economică.
Analiza sindicală recompensează companiile care au făcut inovație reușind să rămână și să conducă piața încercată de criză. Prin urmare, cu acordul marii industriei energetice, sprijin deplin pentru Cop 21 (conferința ONU privind schimbările climatice 2015 la Paris) și Sen (strategia energetică națională). Există și certitudinea că decarbonizarea are o valoare mai mare în Sud, în zonele în care trebuie să fim atenți la stabilitatea angajării companiilor care vor trebui să se reconvertize și să restructurare. Se va discuta în campania electorală (indiferent Ilva), net de necesitatea de a avea mai multe surse de energie în următorii 30-50 de ani. Singura axă în jurul căreia se învârte lumea noastră de energie, deocamdată, este o megaconductă care traversează Marea Adriatică și în doi ani poate aduce 10 miliarde de metri cubi de gaz în Italia pentru 7 milioane de familii și destul de multe companii. Ilva din Taranto a inclus, sperăm, cu spirite mai calme și o reputație recâștigată.
