" Libia este încă în mijlocul instabilității iar sfarsitul acestei situatii va avea loc abia in termen mediu spre lung”. El a afirmat-o Giovanna Perri, unul dintre cei opt experți ai grup independent al Națiunilor Unite chemat să monitorizeze țara nord-africană. Perri a fost unul dintre cei mai mulți experți care au participat la o conferință a Societății Italiene pentru Organizația Internațională (SIOI) care a discutat despre implicațiile juridice și economice ale evoluțiilor recente din Libia. La aproape opt luni de la moartea lui Rais Muammar Gaddafi și la mai puțin de o lună înainte de alegerile programate pentru 7 iulie, guvernul de tranziție (Consiliul Național de Tranziție, NTC) aflat în funcție din februarie anul trecut, nu pare să aibă o strategie clară cu privire la modul de a gestionează tranziția la democrație.
Giovanna Perri, expert financiar pentru ONU, are sarcina de a găsi și confisca bunurile lui Gaddafi și anturajul său împrăștiate în întreaga lume. „Nu este încă posibil să facem o estimare a sumei totale a acestor active”, a spus el pentru FIRSTONline, „Nu veți găsi niciodată un cont curent pe numele lui Gaddafi. Banca centrală libiană era contul lui personal: secretarul și ministrul de finanțe erau doar niște marionete”.
PROBLEMA POLITICĂ ȘI CHESTIUNEA ARMELOR – De la căderea lui Gaddafi, guvernul de tranziție (Cnt) a gestionat țara care, însă, spune Perri, „nu găsește un consens puternic pe teren”. Pentru a gestiona capitala țării, CNT a apelat la profesioniști libieni rezidenți în străinătate care, deși pe de o parte sunt considerați mai puțin predispuși la corupția care pătrunde în elitele locale, pe de altă parte nu sunt legitimați de populație. Numărul mare de triburi din zonă nu ajută la stabilizarea țării: peste 140 diferite și fiecare cu propriul șef de referință. Gaddafi reuşise, printr-un sistem de favoruri şi clientelism, să facă aceste fracţiuni să coexiste paşnic. CNT, dimpotrivă, a luat o poziție ostilă față de aceștia interzicând formarea de partide fondate pe motive religioase sau etnice la alegerile viitoare. Dar triburile au o stăpânire foarte puternică asupra teritoriului: în Cirenaica, regiunea cea mai bogată în petrol și gaze naturale, s-a format un Consiliu, condus de Ahmed Zubair al-Senoussi, o rudă a fostului rege care a devenit ulterior prizonier politic sub regimul Gaddafi.care îndeamnă la boicotarea NTC şi la autonomia regiunii. La aceasta se adaugă și problema securității naționale: NATO estimează că civilii sunt în posesia a 50-100 de mii de arme. „Până când armele nu vor mai circula în zonă, nu se poate prevedea nimic” despre viitorul țării. „Prioritatea în acest moment este reeducarea populației”.
ALEGERI – „Noul guvern nu va fi ales acum: este o situație complexă care nu se va încheia în câteva luni, ci doar pe termen mediu-lung”, a spus Perri. De altfel, pe 7 iulie, cetăţenii libieni vor vota 200 de reprezentanţi ai Adunării Constituante (NPC), care va trebui să elaboreze noua Cartă Constituţională. Acesta din urmă, odată aprobat de Adunare, va fi supus referendumului și, dacă rezultatul va fi pozitiv, în termen de șase luni vor fi convocate alegeri generale.
ECONOMIE SI FONDURI SUVERNE – Gaddafi și colaboratorii săi controlau principalele entități economice ale țării (vezi imagine), cele mai multe legate de veniturile din petrol. Investițiile străine au fost realizate în principal prin două bănci, Banca Centrală a Libiei și Banca Străină Libiană (singura care poate avea active denominate în dolari) și două fonduri suverane, Autoritatea Libiană pentru Investiții (LIA) și Libyan Arab Foreign Investment. Compania (Laphic). În 2010, Kpmg a estimat activele LIA la aproximativ 53 de miliarde de dolari: a fost singurul audit împotriva holdingului născut în 2007 și estimările sunt aproximative. „Nu se știe cât de mult se ridică aceste active”, spune Perri. Nici măcar noul președinte al Consiliului de Administrație, Mohsen Derregia, nu a reușit să găsească documentele capabile să urmărească mișcările fondului suveran de avere. Totul este foarte netransparent”. Anul trecut, ONU a impus țărilor membre înghețarea tuturor activelor legate direct de Raìs pentru a preveni continuarea finanțării represiunii violente a populației. „De la prima rezoluție”, explică Perri, „ONU a declarat că, în timp util, fondurile înghețate ale lui Gaddafi vor trebui să revină populației libiene. Dar cine este populația libiană: NTC, guvernul nou ales sau liderii tribali?”
ITALIA – În țara noastră, regulile de transparență impuse de UE și Banca Italiei fac posibilă cunoașterea întinderii deținerilor libiene în economia italiană: de la Unicredit la Eni, de la Fiat la Finmeccanica, de la Mediobanca la Juventus. Cu toate acestea, acest lucru nu împiedică ceva să fie încă în întuneric (pentru interesele Libiei în Italia faceți clic aici). Activele LIA din Italia (aproximativ 1 miliard de euro) sunt încă înghețate, „și nu a existat nicio cerere de dezgheț din Libia, pentru că nu ar ști să le gestioneze”, spune Perri. Cu toate acestea, Derregia a depus un recurs împotriva prevederii care a obligat guvernul italian să sechestreze fondurile libiene, acuzându-l că a atribuit pe nedrept aceste fonduri familiei lui Gaddafi, când în schimb aparțin LIA, deci guvernului libian și poporului libian. . În acest sens a intervenit ministrul globalizării și problemelor globale al MAE, Claudio Spinedi, considerând neîntemeiate motivele invocate de avocații LIA, având în vedere că la momentul aprobării prevederii, legăturile dintre guvernul libian iar Rais au fost explicite. În ceea ce privește activele înghețate ale băncii centrale libiene, totuși, acestea au fost eliberate pentru a permite NTC să înceapă reconstrucția țării. Cu toate acestea, de când Italia a recunoscut NTC, au fost acordate diverse excepții de la embargoul libian, pentru a permite populației să poată satisface nevoile de bază. După cum și-a amintit ministrul Spinedi, Guvernul a prevăzut imediat o derogare pentru Eni, care a permis companiei să continue să furnizeze energie electrică și orașelor controlate de Gaddafi, și alte derogări pentru băncile italiene, în care activele erau înghețate libienilor, pentru a le permite să linii de credit deschise către NTC garantate de acestea.
LITIGIE ECONOMICE – Printre ultimii care au vorbit la conferința Sioi, avocatul lui Majo a amintit că multe companii italiene au afaceri neterminate în Libia. Înainte de începerea insurecțiilor, Saipem (Eni) semnase un acord de 800 de milioane de dolari pentru construirea primei porțiuni de autostradă între Benghazi și Egipt, iar Ansaldo (Finmeccanica) câștigase o licitație de 247 de milioane pentru implementarea rețelei feroviare Sirte - Benghazi. Acum va fi necesar să vedem dacă angajamentele vor fi respectate de noul guvern. Așa cum a subliniat profesorul de drept internațional de la Universitatea Bocconi Giorgio Sacerdoti: „Dar dacă noul executiv ar prefera să investească acești bani în educație și sănătate?”. Răspunsul nu este automat, deoarece Libia nu este semnatară a niciunui acord internațional de soluționare a diferendelor. Au apărut mai multe propuneri privind cadrele de reglementare care vor fi utilizate, iar premierul italian Mario Monti împreună cu președintele CNT, Abdel Rahim al-Kib, au declarat în urmă cu câteva luni că se vor angaja să rezolve orice conflicte comerciale. Dar, așa cum și-a amintit bine Luigi Fumagalli, profesor al Universității din Milano: „Identificarea cadrului de reglementare nu este banală: alegerea instrumentului care trebuie utilizat poate schimba soluția procesului”. Totul va depinde de buna credință a părților, dar cu siguranță, cu cât situația politică se stabilizează mai repede, cu atât mai repede companiile italiene vor putea soluționa orice conflict.
Citit raport ONU
