În stil german, dar nu chiar. Reforma electorală rezultată din acordul Pd-Fi-M5S s-a reunit într-un maxi-amendament pe care raportorul Emanuele Fiano (Pd) l-a depus în Comisia pentru Afaceri Constituționale din Cameră. Textul ia ca model sistemul conceput în Germania, dar îl corectează în unele puncte importante.
1. MEMBRI SINGURI Circumscripții și liste blocate
Să începem cu abordarea de bază, care rămâne fidelă produsului fabricat în Germania. Acesta este un model în întregime proporțional, în care, totuși, locurile sunt atribuite parțial cu circumscripții uninominale (adoptate în general în sistemele de vot majoritar) și parțial cu liste blocate cu mai mulți membri (tipic sistemelor proporționale).
Italia (excluzând Trentino Alto Adige, unde Mattarellum va fi folosit în continuare) este împărțită în 303 circumscripții uninominale (unde fiecare partid va prezenta un singur candidat) și în 27 de circumscripții cu mai mulți membri (fiecare cu liste blocate de 2-3). nume pentru un singur partid).
2. UN DOAR UN VOT
Alegătorii pot exprima o singură preferință, care se aplică atât candidatului din circumscripția uninominală, cât și listei aferente acestuia în circumscripția plurinominală. Prin urmare, votul separat nu este permis.
Iată cea mai relevantă diferență față de modelul german. În Germania, votul separat este posibil deoarece numărul de deputați variază (dacă un partid câștigă mai mulți deputați în circumscripțiile uninominale decât în circumscripțiile multinominale, se adaugă locuri astfel încât proporția să fie respectată), în timp ce în Italia numărul deputaților ( 630) și senatori (316) este fixată de Constituție, prin urmare dinamismul care caracterizează sistemul german este inaplicabil.
3. CARE CANDIDAȚI SUNT ALEși
Soluția noastră este mult mai rigidă: voturile se numără în toată Italia și, pe baza procentului, se stabilește câte locuri are fiecare partid. Atenție: acest calcul trebuie făcut atât la nivel național, cât și la nivel raional. Primul rezultat ajută la înțelegerea câți parlamentari are fiecare partid, în timp ce al doilea determină ce candidați sunt aleși.
Într-adevăr, în fiecare circumscripție, partidele întocmesc un clasament: primul care este ales este șeful listei blocate, urmat de candidații care au câștigat în circumscripțiile uninominale respective din aceeași circumscripție. Dacă ar exista atunci necesitatea aritmetică, ar fi extrași și candidații numărul 2 și numărul 3 din listă.
4. APLICAȚII DE PARAȘUTĂ
Ca și în Mattarellum, un candidat se poate prezenta într-o circumscripție uninominală și în trei liste blocate cu rol de șef de listă. În acest fel, șefii de partide, hotărând modul de repartizare a candidaților, au posibilitatea de a planifica cu o bună marjă de siguranță cine va fi ales.
5. BARILUL DE 5%.
În fine, aspectul cel mai controversat: pragul de 5 la sută, subiect de o dispută între lider al Partidului Democrat, Matteo Renzi, și șeful Alternativei Populare, Angelino Alfano.
Practic, partidele mici care obțin până la 4,9% din voturi rămân în afara Parlamentului și partidele mai mari obțin, în consecință, o primă, deoarece mandatele obținute de cei care rămân sub prag sunt împărțite. Nu vorbim de firimituri: în Germania, de exemplu, acest mecanism permite Cdu-ului să treacă de la 41 la 49% din locuri.
Modelul german prevede însă și o formă de protecție a formațiunilor politice minore, admițând în Bundestag și partide care - deși nu au ajuns la 5% - au câștigat cel puțin trei circumscripții uninominale. Normă care nu este prevăzută în proiectul de reformă italian.
