Au trecut patru ani de la falimentul Lehman Brothers și de la explozia ulterioară a crizei globale. in orice caz situația economică din zona euro nu pare să se fi schimbat prea mult: problemele critice persistă și depășirea lor nu pare a fi o perspectivă realistă pe termen scurt și poate chiar pe termen mediu.
Criza globală a afectat și marile utilități europene, considerate până acum câțiva ani un refugiu sigur aproape insensibil la crize și speculații, resimt ciupit. Acest lucru reiese clar din analizele asupra celor 40 de mari grupuri energetice europene cuprinse în Raportul din 2012 „Acțiuni strategice într-o perioadă de incertitudine susținută” al Observatorului Agici pentru utilități, care va fi prezentat pe 17 februarie la Milano la Palazzo Clerici (http://). /www. agici.it/eventi/17_02_12.php).
În timp ce, pe de o parte, cifra de afaceri a marilor utilități europene a continuat să crească chiar și în perioada crizei (+12% în 2011 față de 2008), nu același lucru se poate spune despre rentabilitate. Din 2009, profitul agregat al marilor utilități europene a scăzut constant, trecând de la 51 de miliarde de euro în 2009 la 34 de miliarde de euro în 2011 (-33%). Principalele cauze sunt stabilitatea cererii, supracapacitatea de producție care obligă multe fabrici să se închidă, precum și concurența în creștere care duce la scăderea prețurilor la energie, în special la gaze. Doar companiile mari de petrol și gaze rămân „nevatamate” de această tendință datorită creșterii cererii și prețurilor pe piețele mari în curs de dezvoltare, precum și controlului strategic al rezervelor.
Marile utilități europene sunt din ce în ce mai conștiente de aceste probleme critice și își schimbă strategiile, în multe cazuri radical. Pe de o parte, există o raționalizare și o îmbunătățire a eficienței structurii lor corporative și organizaționale. Acest lucru se exprimă în esență în două tipuri de acțiuni:
1) Cedarea de active și investiții nestrategice (nu este suficient de profitabil, implicând piețe cu creștere redusă sau mize minoritare „simbolice”). În 2012, cedările marilor utilități europene au atins o valoare de 21 de miliarde de euro, care se adaugă celor 27 de miliarde de euro din 2010 și celor peste 5 miliarde de euro din 2009 (anul în care acest tip de strategie a început să se dezvolte).
2) Raționalizarea structurii corporative, cu acțiuni care vizează recuperarea eficienței și exploatarea sinergiilor care decurg din operațiunile mari de M&A desfășurate de aceste companii în ultimii 5 ani. Studiul Agici Accenture „Developing Winning Moves for Merger and Acquisition Integration in European Utilities” (și va fi prezentat pe 17 februarie la Palazzo Clerici) arată cum cele unsprezece mari companii europene plănuiesc economii de 2014 miliarde EUR până în 9, care decurg din costurile exploatarea sinergiilor post fuziune.
Alături de aceste acțiuni cu efect „în interiorul” grupurilor, apar noi strategii de creștere și dezvoltare. Cu achizițiile mari temporar „înghețate”, utilitățile vizează mai ales:
1) Creștere în tehnologii curate și surse regenerabile. În ciuda reducerii constante a stimulentelor în toate țările europene importante, utilitățile continuă să investească în surse regenerabile. Raportul din 2012 al Observatorului calculează investițiile planificate de marile utilități europene în surse regenerabile până în 75 la peste 2020 de miliarde de euro.
2) Creștere pe piețele mari emergente. Acum este clar pentru utilități că criza și creșterea eficienței energetice vor menține, după toate probabilitățile, cererea europeană de gaze și electricitate stabilă. Prin urmare, jucătorii își propun să crească în țările în curs de dezvoltare, în special în Orientul Îndepărtat și America de Sud. Africa de Nord este, de asemenea, considerată o zonă de interes datorită potențialului său ridicat pentru surse regenerabile și stabilizării situației geopolitice.
3) Extinderea ofertei: servicii pentru eficienta energetica. Eficiența energetică se transformă dintr-o amenințare într-o oportunitate pentru marile utilități europene. Având în vedere cererea stagnantă, aceste servicii sunt considerate atractive pentru că nu sunt reglementate (și deci cu o rentabilitate potențial mai mare) și pentru că întăresc legătura cu clienții, care sunt deosebit de sensibili în această perioadă de criză la oferte capabile să genereze economii. Utilitățile europene oferă clienților o gamă în continuă extindere de servicii post-contor: de la audituri energetice, înlocuire cazane, izolație termică, până la instalarea panourilor solare.
4) Dezvoltarea resurselor de gaze neconvenționale. Securitatea aprovizionării și reducerea dependenței energetice au fost întotdeauna considerate o problemă crucială. Criza recentă a gazelor este încă o demonstrație în acest sens. Din acest motiv, marile grupuri energetice europene dezvoltă resurse de gaze neconvenționale care se găsesc în cantități mari chiar și în țări, precum Polonia sau Ucraina, care nu sunt furnizorii istorici ai Europei. În 2011, Observatorul a monitorizat 10 acorduri pentru dezvoltarea acestor surse.
