Minele australiene nu mai sunt australiene

Mândria națională nu este doar despre Alitalia și Air France, sau despre Parmalat și Lactalis. Până și minele australiene – cu siguranță mai „strategice” decât iaurturile – sunt obiectul lăcomiei naționale. Ziarul 'China Daily' - trebuie amintit că China a fost foarte activă în dobândirea controlului sau a participaţiilor la companiile miniere australiene pentru a asigura aprovizionarea cu materii prime - relatează că 'verzii' australieni au prezentat un raport în care se estimează că 83% din sectorul minier este în mâini străine. Procentul este mare dar în orice caz suveranitatea nu ar trebui să-și facă griji, în condițiile în care comorile din măruntaiele pământului sunt acolo pentru a fi extrase și nu contează – pentru australieni – cine le cumpără atâta timp cât prețul este corect. În orice caz, Australia are un deficit curent de zeci de ani – consumă mai multe resurse decât produce – și cea mai nedureroasă modalitate de a corecta deficitul actual – celelalte două moduri fiind devalorizarea și/sau recesiunea – este să vândă „bucăți de Australia” pentru străini. Controlul străin asupra resurselor țării este așadar o alegere oarecum obligatorie. Nu poți să-ți iei prăjitura și să-l mănânci și tu.
http://www.chinadaily.com.cn/xinhua/2011-06-29/content_3038356.html
http://au.news.yahoo.com/a/-/latest/9753803/miners-say-greens-tax-plan-is-xenophobic/