În ultimele săptămâni, angajamentul cerut Guvernului, industriei bancare și autorităților sectoriale de a dezamorsa crizele MPS, cele două regiuni Veneto și Carige a distors atenția de la evoluțiile reformei sistemului de credit cooperativ care, pentru dimensiune, ocupă poziţia a treia în clasamentul băncilor italiene.
După cum se știe, în 2016 a fost lansată reforma CCA, funcțională pentru întărirea întregii mișcări pentru a nu rata numirea Uniunii Bancare. Apartenența la un grup bancar cooperativ este condiția exercitării activității bancare sub forma unei bănci cooperatiste. Cererile pentru înființarea grupurilor bancare cooperative trebuie depuse până la 3 mai 2018. Procesul de autorizare de către BCE va începe după Evaluările calității activelor tuturor componentelor, cu privire la rezultatele cărora există îngrijorări.
Compus din peste trei sute de bănci, trei organe de conducere de vârf (Iccrea Banca, Cassa Centrale Trentina și Cassa Centrale Alto Adige) și o multitudine de companii centrale de garanții și structuri regionale, noul sistem va avea fulcrul în cele trei grupuri indicate și într-un serie complexă de acte care să asigure unitatea managementului (contracte de coeziune) și garanții de conformitate cu cerințele prudențiale (acorduri de garanție).
În tabel, cele mai semnificative date despre starea sa cu referire la decembrie 2016 (Sursa Banca d'Italia și Federcasse)
Problemele critice ale creditului cooperativ
Există două profiluri esențiale ale problemelor sale critice.
Primul este de natură industrială.
Având în vedere că unei cote de piață de 7% îi corespunde o rețea de distribuție egală cu 15% din sistem și un număr de angajați, ceea ce reprezintă 12% din întreaga forță de muncă bancară, caracteristicile ineficienței de producție a sistemului cooperativ reies clar, evidențiind modul în care costul de producție al fiecărei unități de produs bancar cooperativ este aproape dublu față de media sistemului. Riscul de credit al băncilor mutuale este mai mare cu câteva puncte, atât cu referire la creditele neperformante, cât și la totalul creditelor neperformante.
Raportul cost-venit foarte mare rămâne mai mic decât sistemul, datorită procentului mai mic de acoperire a creditelor anormale și a unui spread mai mare de dobândă, factori care absorb parțial ponderea structurii.
Rezultatul este o stare financiară mai bună, la care au contribuit avantajele fiscale de care s-a bucurat întotdeauna sistemul cooperativ.În sfârșit, există motive de a crede că peste o treime din CCA se află în condiții de criticitate individuală.
Plecând de la această situație, formarea a două grupuri bancare cooperatiste (al treilea este impus de lege) nu poate decât să slăbească situația, deoarece va necesita resurse suplimentare pentru activele celui de-al doilea grup, care va trebui să investească și în structuri centrale pt. functionarea acestuia. În plus, posibilele economii de scară vor fi pierdute din împărțirea în două. Investițiile în tehnologie vor fi, de asemenea, dublate.
Prin urmare, costul a două grupuri nu ar putea fi sustenabil. Certitudinea acestei afirmații nu poate proveni decât din planurile industriale relative, care nu au fost încă dezvăluite. Dar toate indiciile sunt deja acolo.
Al doilea profil critic se referă la strategiile comerciale, care urmează să fie dezvoltate într-un context competitiv aflat în schimbare profundă și rapidă.
Piața de credit și economii a gospodăriilor și a întreprinderilor mici și mijlocii este, de fapt, expusă unei contestabilități tot mai mari.
Banca Intesa și-a dublat prezența în Veneto și Sicilia, absorbind activele celor două bănci venețiene falimentare și, la fel ca Unicredito, și-a înființat în urmă cu ceva timp propria divizie teritorială. După salvare, MPS a declarat că își va pune la punct planul industrial care vizează piața de retail, în regiunile cu așezări mai tradiționale.
Ubi a absorbit bănci cu o puternică vocație teritorială, odată ce acestea au fost scutite de creditele anormale vizibile (Banca Marche, Banca Etruria, Carichieti), și a lansat deja politici active pe noile teritorii, la fel și Bper, cu Cariferrara, în timp ce se pregătește să facă același Cariparma, al grupului Credit Agricole, odată cu preluarea Casse di Risparmio di Cesena, Rimini și San Miniato. Procesul de consolidare va face ca toate grupurile să se angajeze să-și integreze proiecția locală consolidată în structurile lor să facă alegeri de centralizare a deciziei și raționalizare organizațională.
Reforma creditului cooperativ, care se presupune că va fi implementată nu mai devreme de sfârșitul anului 2018, va găsi așadar o situație complet diferită de cea existentă la momentul lansării sale și a alegerii modelului de agregare prin grupul bancar cooperativ, care a avut loc abia în 2016.
Creditul cooperativ va fi, de asemenea, expus concurenței interne, având în vedere numeroasele suprapuneri teritoriale dintre băncile mutuale care se vor alătura grupului Iccrea sau grupului Trentino. Disputa de a se rupe unul pe altul împarte deja multe regiuni importante în două, precum Lombardia, Veneto și Emilia, în funcție de alegeri individuale care nu par să fie făcute pe baza diferențelor de ordin strategic.
Nu pare neplăcut să vorbești de o dispută, fără beneficii pentru nimeni, decât să reînvie bătăliile medievale ale guelfilor și ghibelinilor. Avantajele care ar trebui să decurgă din această bipartiție ar trebui, de asemenea, explicate mai bine de către autorități.
Dar am dori să continuăm reflecția noastră, explicând de ce nici măcar alegerea unei singure grupări, bazată pe regulile actuale, nu ar putea oferi suficiente garanții de consolidare.
Este suficient să spunem că reforma bazată pe contractul de coeziune va menține o structură de guvernanță complexă și costisitoare, în contrast cu acțiunea de raționalizare a tuturor celorlalte grupuri bancare. Gândiți-vă doar la faptul de a menține configurația pletorică a organelor corporative (administratori, auditori, conducere generală) aproape neschimbată, estimată în prezent la nu mai puțin de 5000 de posturi. Niciun alt grup bancar, nici măcar cel mai mare, nu are un cost similar de guvernare.
Nu cunoaștem reflecțiile în curs în cadrul Autorităților Europene de Supraveghere, dar suntem siguri că criteriul sustenabilității modelului, în contextul pieței italiene, va fi un discriminant esențial.
O propunere
Nu credem că comităm un sacrilegiu dacă ne propunem să reflectăm, deși în abstract, având în vedere legea de reformă aprobată abia anul trecut de Parlamentul italian, asupra unei alternative, care vizează un nivel de centralizare organizațională similar cu cel al concurenței italiene. băncilor, urmărind păstrarea caracteristicilor cooperării,
Considerăm că, făcând acest lucru, putem nu doar să menținem o linie de continuitate cu istoria mișcării, ci și să sporim exploatarea avantajelor competitive ale unei configurații capilare, după noi metode.
Ar trebui să se deschidă către o nouă viziune asupra economiei sociale cooperatiste, pentru care există o cerere în creștere în economie, asigurându-se că sistemul are o stabilitate economică suficientă.
Ar presupune conferirea activelor tuturor BCC unei singure bănci, obținând în schimb o participație proporțională în capital. Deși își pierd statutul de bancă, aceștia și-ar putea extinde aria de acțiune către scopuri socio-economice care sunt chiar mai ample decât practica bancară cooperativă.
Întreprinderile cooperatiste ar continua, de fapt, să aibă rădăcini în teritoriile de origine, iar bazele sociale ar menține drepturile de proprietate asupra activelor cooperativei.
Pe lângă rolul de acționari ai Băncii della Cooperazione Italiana (nu ar fi acesta un nume potrivit?), aceștia și-ar putea dezvolta propria autonomie, stabilind politici autonome pentru a asista mai bine teritoriile cu servicii suplimentare, care ar putea fi de un natura profesională, adică sănătate, bunăstare, asigurări, culturală, care se adresează în principal membrilor, dar și altor utilizatori.
În ceea ce privește primele, s-ar putea concentra pe asistența tehnică pentru categoriile economice, cum ar fi, de exemplu, fermierii, pentru a-i ajuta în alegerile care trebuie făcute pentru o modernizare mai rapidă a activităților lor. Gândiți-vă la difuzarea noilor tehnici de cultivare (bio, de precizie etc.) și de marketing (lanțuri de aprovizionare cu kilometri scurti și zero), practicile comunitare de achiziție de contribuții publice, stimulentele pentru creșterea producției de energii alternative și respectul pentru mediu. Alte exemple pot fi ușor prefigurate.
În ceea ce privește cel de-al doilea tip de servicii, ar fi vorba de dezvoltarea celor de asistență persoanelor și familiilor, contribuind, subsidiar, la o bunăstare pe care statul întâmpină din ce în ce mai greu să o asigure singur.
Economiile de scară și de rețea între cooperative ar putea plasa aceste servicii în mod eficient și echitabil.
Alte domenii de dezvoltare sunt proiectele de incluziune socială și financiară și studiul noilor forme de socialitate digitală, cum ar fi comunitățile inteligente.
În ceea ce privește mijloacele necesare pentru a face posibile aceste activități, s-ar putea avea în vedere ca clădirile băncilor mutuale individuale să rămână în proprietatea Cooperativelor inițiale care ar putea primi chirii pentru utilizarea funcțională a birourilor băncii.
În compendiul cooperativelor spin-off ar putea rămâne și alte active reale sau financiare, inclusiv o parte din împrumuturile neperformante în sine, ale căror venituri sau realizări se adaugă apoi la sursele de venit ale dividendelor din participare.
Noile activități ale cooperativelor ar putea permite și absorbția unei părți din personal, care va deveni redundant în lumea creditului cooperativ.
Guvernarea acestor cooperative ar trebui să fie o expresie a muncii voluntare, cu costuri reduse practic la recunoașteri simbolice.
Noua Banca della Cooperazione Italiana, care și-ar putea deschide și capitalul către piață, ar avea imediat dimensiunea pentru a fi competitivă, cu o rețea de distribuție extinsă în toată țara, conform unor linii directoare definite, coordonată și controlată de un management general centralizat. Cea mai bună condiție de capital, de utilizat pentru investiții de natură tehnologică (o singură platformă IT, în locul celor opt existente în prezent) și de natură comercială cu dezvoltarea de noi produse și servicii bancare (de exemplu, difuzarea mai capilară a electronice de plăți), ar continua să fie construită pe o rețea de peste două milioane de membri/clienți.
concluzii
Trebuie recunoscut că nu mai există condițiile pentru dispersarea resurselor, în numele unor presupuse diferențe între grupuri sau pentru păstrarea unor forme costisitoare și anacronice de autonomie bancară.
Regulile eficienței economice sunt aceleași pentru toată lumea, în timp ce cele ale diversității socio-culturale, pe bază nonprofit și solidară, pot fi dezvoltate și în moduri cu totul noi de către cei care și-au făcut mereu misiunea lor. Acesta este avantajul pe care creditul cooperativ trebuie să-l poată exploata, evitând riscul pierderii însuși motivului de apartenență la cooperativă care, devenind mereu din ce în ce mai oneroasă pentru propriii membri, ajunge să se înghită.
