Până la trecerea la Cameră, asupra căreia opozițiile (în primul rând minoritatea Pd) promit bătălie, Legea locurilor de muncă începe să contureze o nouă piață a muncii. Între timp, cel contract permanent devine o formă definită drept „privilegiată” față de alte tipuri de raporturi de muncă, începând cu cele cu durată determinată flexibilizate în urmă cu câteva luni. Din acest motiv va fi „mai ieftin din punct de vedere al costurilor directe și indirecte”, adică stimulat cu o reducere a contribuțiilor sau Irap, impozitul plătit de afaceri. Pe de altă parte, este stabilit un termen limită pentru noii angajați contract nou cu protecții crescânde în raport cu vechimea în muncă, în scopul „simplificarii, modificării sau înlocuirii” listei lungi de contracte existente, peste 40, reducând astfel, cel puțin în intenții, marjele de precaritate.
PeArticolul 18 nu s-a luat însă nicio decizie: așa cum era de așteptat, modificările sunt amânate la decretele delegate, pe care guvernul va trebui să le emită în termen de șase luni odată ce Legea Locuri de muncă devine lege, și deci după aprobarea și de către Cameră. Regulile se vor aplica noilor angajați (primul loc de muncă sau schimbarea companiei) și reintegrarea rămâne pentru concedieri discriminatorii, cele motivate de exemplu de convingerile politice sau religioase ale angajatului. Dispare cu totul pentru cele economice, pe seama dificultăților pieței, pentru care va rămâne posibilă doar o indemnizație care crește odată cu vechimea în muncă. În timp ce pentru concedierile disciplinare, motivate de comportamentul lucrătorului, vor rămâne doar pentru câteva cazuri, cele în care magistratul va constata o abatere gravă din partea companiei, care în orice caz va fi întotdeauna specificată în normele de aplicare astfel încât pentru a reduce marja de apreciere a legii.
Au venit apoi câteva modificări de ultimă oră retrogradare, adică posibilitatea de a atribui lucrătorului sarcini inferioare categoriei căreia îi aparține. Operațiunea va fi posibilă și ținând cont de „condițiile de viață și economice ale lucrătorului”. Însă, aceasta este adăugarea in extremis, contractele naționale sau chiar de companie pot prevedea „alte ipoteze”. Regulile pentru i bon în schimb, ele prevăd un compromis pentru tichetele utilizate pentru munca ocazională care reprezintă cea mai flexibilă formă de muncă. Așa cum a solicitat minoritatea Pd, plafonul de utilizare anuală pe singur lucrător rămâne, chiar dacă asta nu înseamnă că vechea limită de 5 de euro pe an nu poate fi majorată.
În documentul care a obținut da Senatului, a fost recuperată în cele din urmă regula care permite introducerea, chiar și pe bază experimentală, a salariul minim orar. Este limitată la lucrătorii care nu sunt protejați de un contract național, în prezent 15% din total. Dar mâine, dacă contractele care expiră ar fi anulate sau chiar nereînnoite, salariul minim ar putea deveni o regulă mult mai răspândită. Pe resurse se precizează că „eventualele economii” care vor veni în urma revizuirii fondului de concediere pot fi alocate noilor plase de protecție socială.
