Se apropie reforma muncii astăzi în Consiliul de Miniștri, care va da undă verde unui text general: „dacă nu s-a convenit”, după cum se spune. Formula este folosită atunci când regulile cuprinse în măsură nu sunt încă definitive și probabil i-a fost sugerată ieri premierului de Președintele Republicii, Giorgio Napolitano. Astăzi șeful statului a încercat încă o dată să dezamorseze controversele legate de modificările la articolul 18 argumentând că „nu se vor deschide ușile unei avalanșe de concedieri ușoare”.
În esență, excluzând utilizarea decretului, reforma ar trebui să ajungă în Parlament sub formă de legi de abilitare sau factură obișnuită cu unele împuterniciri. Compromisul „supus acordurilor” prevede așadar că camerele pot modifica textul, dar în același timp îi oferă lui Mario Monti posibilitatea de a pleca în China cu ceva concret în mână. Un card care poate fi cheltuit în fața unor investitori orientali bogați.
Pe scurt, profesorul evită, pe de o parte, să blocheze textul, pe de altă parte, totuși, reiterează împreună cu ministrul Fornero că Guvernul nu este dispus să dea înapoi pe tema disponibilizărilor. Un drum care nu pare suficient pentru a calma apele în cadrul Partidului Democratnici pentru a potoli opoziţia sindicatelor. După războiul deschis declarat de CGIL, celelalte acronime (Cisl, Uil și Ugl) au spus și ele că vor să revină la reformă. Dintre diferitele modificări aduse articolului 18, cea mai controversată este cea referitoare la concedierile din motive economice. Să vedem în detaliu despre ce este vorba:
LICENȚE IEFINE
„Vom evita abuzurile”, a asigurat Monti, argumentând că „va fi suficientă un minim de atenție în elaborarea legii”. Așa cum a fost prezentată astăzi, însă, măsura a declanșat alarma în rândul reprezentanților lucrătorilor. Cine va fi concediat din motive economice, de fapt, nu va avea nicio șansă de a-și recupera locul de muncă. Chiar dacă judecătorul va considera invalid motivul invocat de societate, acesta nu va mai putea decide repunerea în funcție: singura variantă disponibilă pentru aceste cazuri este compensarea economică, care va fi între 15 și 27 de luni și se va calcula în mărimea firmei şi vechimea lucrătorului. Până acum, judecătorul putea dispune reintegrarea, în timp ce compensarea era o alternativă lăsată la libera alegere a lucrătorului.
Teama sindicatelor este că companiile pot profitați de această schimbare pentru a concedia personalul din motive „fals economice”.. Judecătorul nu mai este chemat să evalueze ce fel de concediere este de fapt (disciplinară sau discriminatorie), așa că chiar dacă dă vina pe firme, nu poate în niciun caz forța să fie repuse în funcție. Sindicatele cer așadar aplicarea modelului german, care și în cazul concedierilor economice prevede pentru judecător posibilitatea de a alege – în cazurile în care lucrătorul are dreptate – între reintegrare și despăgubire.
CONCEDERE DISCIPLINARE
În primul rând, este bine să clarificăm ce se înțelege prin „motive disciplinare”. Această categorie include, de asemenea, comportamentul acelor lucrători care, cu memorie asemănătoare Brunetti, sunt de obicei definiți ca „leneși„. Așadar, nu doar cei care își bat colegii sau fură din companie, ci și cei care nu își îndeplinesc obligațiile asumate prin contract.
Până acum, comportamentul judecătorului în aceste dosare a fost identic cu cel al concedierilor economice: nici reintegrare, nici compensare dacă societatea are dreptate, reintegrare dacă are dreptate lucrătorul, căruia i se oferă varianta alternativă de a alege despăgubiri.
În schimb, Guvernul propune ca judecătorul să impună despăgubirea (întotdeauna între 15 și 27 de luni), limitând obligația reintegrarii doar la cazurile în care fapta în litigiu împotriva lucrătorului nu a fost săvârșită sau se încadrează în ipotezele prevăzute de Acord comun. Compensarea și plata contribuțiilor pierdute sunt, de asemenea, asociate cu recuperarea locului de muncă. Lucrătorul are în continuare opțiunea de a solicita reintegrarea în locul despăgubirii.
TRAJERI DISCRIMINATORII
Nu se schimbă nimic în privința concedierilor discriminatorii. Regula rămâne exact cea prevăzută deja de articolul 18 din Statutul lucrătorilor: dacă lucrătorul reușește să demonstreze că a fost discriminat de companie (din motive religioase, politice, rasiale, de orientare sexuală sau alte motive), judecătorul. trebuie să anuleze concedierea și să impună reintegrarea.
