Dacă în anii 60-90 Arta italiană a secolului XX a intrat în saloanele burgheziei, unde orașele suburbane Sironi se apropiau de piețele metafizice ale De Chirico sau naturi moarte ale De Pisis se înfruntau unul cu altul cu acoperişurile de Guttuso iar astăzi această perioadă pare să nu-l mai intereseze pe colecție care, pe de altă parte, este din ce în ce mai orientată către arta internațională contemporană și postbelică, mai bine dacă americană.
De fapt, toate acestea fac parte din noul stil de viață, care a cunoscut deja criza mobilierului și a artei în secolul al XIX-lea. De câțiva ani, clasa burgheză care s-a lăudat cu una de ani de zile nu mai există Starea de apartenență tocmai în posesia unui trumeau venețian și poate lucrări figurative ale artiștilor italieni pe pereți, poate din galerii romane sau milaneze, care în perioada postbelică a reunit pe toți artiștii perioadei. Însăși Galleria del Naviglio, în via Manzoni 45 din Milano, deținută de Carlo Cardazzo în anii 40, a oferit artiști precum Balla, Boccioni, Carrá, Morandi și Severini iar mai târziu în 1951 a început chiar aici mișcarea spațialismului, bine reprezentată de Lucius Fontana. În anii 60 în schimb, aici apar în galerie, Bonalumi, Castellani și Manzoni, autori care fac furori chiar acum. În timp ce la Roma, imediat după cel de-al doilea război, are loc dezvoltarea celorlalți procurori ai anterioarei „Școli romane” au fost așa-zișii „tonaliști” care plecând de la un clasicism arcan ajung la spațialism ca, Corrado Cagli, Emanuele Cavalli, Giuseppe Capogrossi, gravitând în jurul activității „Galeriei Cometelor”. Și pentru a urmări și noi tineri artiști - mai abstracti - se alătură frații Afro și Mirko Basaldella, Toti Scialoja, dar și Renzo Vespignani și Renato Gattuso.
Dar cum de arta figurativă a lui De Pisis sau Carrà nu mai poate fi printre dorințele colecționarilor, în timp ce arta conceptuală a lui Fontana sau Manzoni nu poate să nu fie prezentă astăzi în orice colecție de artă modernă și contemporană? Pur și simplu o chestiune de modă. O modă care este împărtășită peste tot în lume și nu numai în Italia, într-adevăr este mai bine de știut că un cunoscut colecționar american are pe pereții sufrageriei sale, un concept spațial – așteptări în roșu și cu cinci croi, care dezlănțuie dorința de a deține unul ca acesta. Mai trebuie spus că arta cea mai dorită este și cea care are o valoare economică mai mare, adică este valabilă pentru cost și nu pentru importanța artistică. Care este diferența dintre a conceptul de spațiu galben cu trei tăieturi și a conceptul de spațiu alb cu aceleasi taieturi? Nimic cu excepția costului. Culoarea roșie sau albă din pânzele Fontanei este mai solicitată și, prin urmare, valorează mai mult, iar asta înseamnă că este reevaluată de fiecare dată când are loc o nouă tranzacție.
Mai trebuie spus că lucrările de acest fel intră în modelul de viață al unei noi societăți, departe de gusturile și simbolurile de statut burgheze ale generațiilor precedente; pe scurt... deținând un tablou de De Pisis, ca unul natură moartă marină nu face modă dimpotrivă, din păcate pare chiar demodat.
Locuințele sunt din ce în ce mai orientate spre mobilier minimalist, unde esențialul devine aproape o obsesie, până la camuflarea canapelelor gri porumbel cu pereții gri fumuriu londonezi sau invers. Locuri în care arta contemporană este singurul element lipsă care confirmă că gusturile s-au schimbat radical.
Această tendință de a nu mai iubi anumiți autori ai secolului XX a făcut ca valoarea lor să scadă și să nu mai fie tratate de „marile” case de licitații internaționale. Există însă și cei care văd în acest moment de „confuzie” un prilej de a căuta lucrări care se vând în casele de licitație „naționale” și de a le cumpăra la un preț hotărât favorabil. De fapt, în ultimul an aceste case au oferit lucrări istorice din secolul XX la prețuri foarte atractive, care sunt aproape întotdeauna vândute.
Cert este că și acestea, mai devreme sau mai târziu, vor crește în valoare; când? nu știm încă, dar trebuie să fim încrezători, timpul trece și moda se schimbă sau revin!
