Premierul Conte, în ciuda faptului că este un jurist talentat, nu știe că schimbarea unui vot este o crimă. De altfel, ieri, în cadrul discuției aprinse pe marginea decretului de rambursare a economiștilor fraudați de bănci, a afirmat clar că miniștrii în cauză trebuie să țină cont de ponderea foarte mare pe care măsura ar putea-o avea în plan electoral. Pe scurt, banii publici ar trebui folosiți întâmplător pentru a obține în schimb voturile celor care vor primi aceste rambursări și ale familiilor acestora.
Dar ministrul Tria nu a fost impresionat și nu s-a luat nicio decizie. Întrebarea este într-adevăr încurcată: toată lumea are un vârf de bine, dar și greșelile sunt împărțite în mod egal, așa că nu poate fi găsită nicio modalitate practicabilă de a închide problema.
Totul începe cu promisiuni făcute în timpul campaniei electorale de către cele două partide de guvernământ, să ramburseze integral toți deținătorii de obligațiuni și acțiuni ai băncilor falimentate atât din regiunea Umbria-Toscana, cât și din regiunea Veneto. Dar de la Bruxelles s-a subliniat că rambursarea ar fi trebuit să fie examinată de la caz la caz de o comisie specială pentru a putea distinge cei care au suferit efectiv o înșelătorie de cei care cunoșteau bine riscul pe care îl riscau, dar i-au făcut cumpără oricum obligațiuni sau acțiuni în speranța de a obține un venit bun din asta. Și, pe de altă parte, banii pe care statul îi folosește pentru aceste rambursări sunt banii tuturor italienilor și, prin urmare, pe bună dreptate, Comisia Europeană urmărește să protejeze un principiu al echității și justiției. Principii care evident nu ating mintea lui Di Maio, Salvini sau Conte, pentru care Banii statului nu sunt banii tuturor italienilor care trebuie administrat cu prudență, dar banii nimănui care deci pot fi folosiți pentru comoditatea electorală a partidelor lor.
UE spune practic asta economisitorii pot fi rambursați numai dacă dovedesc că au fost fraudați, cu singura excepție a micilor economisitori care au un venit mai mic de 35 de euro și active investite mai mici de 100 de euro. Iar pentru a dovedi trebuie să meargă la o instanță sau la comisia specială formată din persoane „independente” înființată la Ministerul Trezoreriei. Dar asta nu este bun Di Maio care ar dori ca toată lumea să fie rambursată fără prea multe cecuri drepturile și situația lor financiară. Salvini care are propria bază electorală în Veneto, este practic de acord, chiar dacă pare mai hotărât să găsească o soluție practică ceea ce permite demararea procedurilor de rambursare, cel putin pentru marea majoritate a micilor economisitori.
În esență este adevărat că în unele bănci exista o practică frauduloasă care i-au încărcat pe deponenti cu titluri riscante fără a oferi informații adecvate, sau mai rău, s-au acordat împrumuturi clienților în schimbul achiziției de acțiuni la bancă însăși pentru a susține prețurile acesteia, dar este și adevărat că deținătorii de obligațiuni au fost deja rambursați în mare măsură și că pentru cei care dețineau acțiuni, în cazul venețienilor a existat deja o ofertă de 9 euro pe acțiune care reprezintă aproximativ 15% din ultimele prețuri bursiere. Dacă se examinează performanța acțiunilor altor bănci listate, se poate observa că în timpul crizei vechii acționari au văzut scăderea valorii acțiunilor lor cu cel puțin 80-90%, adică mai mult sau mai puțin ceea ce a pierdut acționarii băncilor falimentate. . Deci, ce trebuie să facă statul? Rambursați toți cei care dețineau acțiuni bancare înainte de izbucnirea marii crize din 2008? Situația este puțin diferită, dar substanțial aceeași și pentru cei care dețineau obligațiuni. Și atunci este evident că statul nu poate interveni decât dacă s-a dovedit că este o fraudă în condițiile în care escrocii nu au capacitatea de capital de a compensa victimele și având în vedere că criza bancară a explodat și din cauza aplicării oarecum grăbite a noilor reguli de „capitulare interna” care au intrat în vigoare fără a fi informați corespunzător economisitorii.
Dar atenție este întotdeauna despre bani publici și deci avem nevoie de multă prudență și transparență perfectă înainte de a forța milioane de contribuabili să-și plătească banii către 200 de economisiți. Altfel, chiar și în plan politic, pentru a prelua conceptul lui Conte, se spune că voturile care se „cumpără” le compensează pe cele care se pierd de partea contribuabililor supărați.
