„Dezechilibrele persistă, dar toate au fost diagnosticate. Este necesar să se accelereze procesul de reforme și să se realizeze cu rigurozitate pe cele deja puse în mișcare”. Acest lucru poate fi citit în raportul din iulie al Consiliului de afaceri spaniol pentru competitivitate (CEC). Consiliul, format din 17 companii importante din Peninsula Iberică (inclusiv Telefonica, Repsol, Iberdrola, El Corte Inglés), a luat naștere la începutul anului cu scopul de a combate imaginea cu risc ridicat asociată economiei spaniole. Imagine care contrastează cu poziția de lider mondial deținută de unele multinaționale în sectoare strategice precum construcții, bancar sau energii regenerabile. Totuși, nu trebuie să uităm că există și companii mici și că în ultimul timp nu le merge prea bine (vezi articolul de Michael Calcaterra pe Firstonline).
Companii mari competitive – Documentul Cec precizează că companiile spaniole au o pondere de 12,2% în indicele european Eurostoxx 300, pe poziţia a treia după Franţa şi Germania (vezi foto). Companii precum Telefonica, Iberdola și Repsol și bănci precum Santander și BBVA se află în top 10 al sectoarelor respective în ceea ce privește capitalizarea. Pentru prima dată în istorie, 12 din cele 38 de industrii de pe lista Forbes sunt spaniole. Productivitatea ridicată a companiilor mari (peste 250 de angajați), care o depășește cu 10% pe cea a companiilor germane de aceeași dimensiune și pe cele din Anglia cu 20%, este ceea ce le face printre cele mai profitabile din lume.
Efectele crizei 2007/2010 – În ultimii 50 de ani, istoria Spaniei a marcat un succes social și economic comparabil cu progresul Japoniei și al Germaniei de după război. Între 1960 și 2010, Spania și-a triplat ponderea în Europa celor 15 (vezi foto). Cu toate acestea, criza profundă a scos la iveală o serie de dezechilibre în economia sa, cum ar fi datoria mare a sectorului privat, un deficit curent ridicat, o supraevaluare a activelor imobiliare și o mare inflexibilitate a pieței muncii.
Dar Spania lucrează la asta și cei 17 mari, coordonați de președintele Fernando Casado, recunosc angajamentul Guvernului de a reduce deficitul și subliniază importanța unui efort suplimentar în administrațiile publice, în special în regiuni, unde în 2010 datoria a fost atinsă la 11% a PIB-ului.
Datorii mari ale regiunilor – Spania are multe orașe și orașe mici (aproximativ 8000) și una dintre cele mai scăzute populații per oraș. 60% dintre sate au o populație mai mică de 1000 de locuitori, iar aproape jumătate dintre acestea au mai puțin de 500. Acest lucru duce la un cost mare pe locuitor în remunerarea funcțiilor publice, de aproximativ 5 ori mai mare decât media europeană. Documentul citește propunerea de reducere a costurilor comunităților autonome cu o ușurare a administrației teritoriale sau printr-o raționalizare a federalismului fiscal, cu o mai mare transparență și controale.
Deficitul și datoria publică – Dar fantoma crizei datoriilor continuă să plutească deasupra Spaniei. WCC subliniază că rata datoriei/PIB, deși a crescut în timpul crizei, continuă să rămână printre cele mai scăzute din țările OCDE (vezi foto).
Datorită excedentelor acumulate între 2004 și 2006, Peninsula Iberică a fost mai puțin afectată de ultima criză (2007-2010). Potrivit estimărilor Fondului Monetar Internațional, deficitul bugetar va converge către principalele rate din Europa Centrală iar în 2013 datoria, în procente din PIB, va fi la nivelul Germaniei și departe de valorile alte țări mediteraneene. Comisia Europeană este, de asemenea, încrezătoare și în datele sale prezice că Spania va continua să transfere aproximativ 7% din veniturile publice pentru a plăti dobânda la datoria sa, un procent similar cu cel al Franței și Germaniei. Cu toate acestea, ceea ce cântărește cel mai mult pe datoria spaniolă este ponderea mare în mâinile investitorilor internaționali (aproximativ 50%), ceea ce o face mai expusă speculațiilor de pe piață.
Cu toate acestea, planul de austeritate implementat de Guvern (care prevede o reformă a sistemului bancar și a pieței muncii) îi va permite acestuia să realizeze obiectivele Pactului de Stabilitate în următorii doi ani. În 2010 misiunea a fost îndeplinită și conform Cec economia spaniolă va reveni la creștere în 2013 la ritmuri similare cu cele de dinainte de criză. Permite agențiile de rating.
