Există cel puțin patru mese deschise – pentru anul acesta – între Rai și Guvern (prin MISE) care, odată încheiat, va modela radical viitorul Serviciului Public. Prima, care a început în noiembrie anul trecut, se referă la redactarea documentului noul contract de servicii care urmează să intre în vigoare anul viitor; a doua se referă la noul plan de afaceri (prevazut de acelasi Contract la art. 25) care, dupa cum a declarat in ultimele zile CEO Carlo Fuortes in Rai Supervision, ar trebui sa fie incheiat pana in luna iunie a anului viitor; al treilea ar trebui să aibă grijă de „împământat” a acelei părți din vechiul plan industrial deja aprobat în consiliul de administrație anterior Foa/Salini privind restructurarea pe gen și, în sfârșit, cel de-al patrulea tabel ar trebui să investească reforma guvernării de Viale Mazzini, aflate în prezent în discuție la Comisia de transport din Senat unde ar dori să unifice actualele 7 propuneri înaintate de aproape toate partidele.
Noua misiune a lui Rai
Toate acestea sunt apoi împovărate de o necunoscută transversală la care se referă resurse pe care Rai poate conta pentru a trasa o posibilă cale de investiții și dezvoltare. Să vedem în ordine și sinteză cum sunt prefigurate diferitele teme de pe tabel pornind de la documentele originale pe care le avem și cum se convin apoi în calendarul lor de implementare. Contractul de prestări servicii, derivat la rândul său din Acordul din 2017 dintre Minister și Rai, este textul fundamental asupra căruia sunt obligate toate obligațiile pe care Concesionarul Rai este obligat să le respecte (în schimbul căruia primește taxa) pentru următorii 5 ani începând cu din definirea punctuală a „misiunii” lui. Deja la acest prim și fundamental punct, apar problemele critice care vor trebui abordate. În introducerea documentului Proiect de Ghid CdS 2023-27 din 11 noiembrie trecut, citim că „Noul Contract de Servicii a luat naștere într-un context foarte diferit de cel din 2017.
Diferența constă în totalitate în câteva numere care încapsulează noua viață digitală a italienilor: traficul de date unitar per SIM trece de la 2.23 GB/lună în martie 2017 la 11.62 GB/lună în martie 2021, cu o creștere de aproximativ 50% față de an. la an.an și 200% în 4 ani (date mobile)”. Acolo noua „misiune” a lui Rai prin urmare, va trebui calibrat într-un context de schimbări profunde pe piață, tehnologii și telespectatori/consumatori care evoluează rapid în metodele de utilizarea de noi produse audiovizuale.
Dezbaterea este în întregime centrată pe dimensionarea precisă a acestei „noui ere” a Serviciului Public care cu siguranță va trebui să găsească o nouă și mai eficientă legitimare a prezenței sale pe piața unde avansul streamingului continuă impetuos. Este vorba de definirea „ce și cum” poate/ar trebui să facă Rai în schimbul a ceea ce primește (taxa de licență) și cât „câștigă” (reclamă). Tema „misiunii” va fi așadar pivotul în jurul căruia se va învârti neapărat totul, începând cu resursele pe care Rai le este alocate pentru îndeplinirea sarcinilor indicate în Contract. Documentul citat trasează apoi „calea” noului Contract unde „În acest nou context, rolul Serviciului Public Multimedia pleacă de la 4 adjective ambițioase: relevant, incluziv, durabil, credibil”. Este un pariu foarte important și nu va fi deloc ușor de câștigat, iar obstacolele sunt deja după colț. Prima se referă tocmai la taxa de licență și la amenințarea ageră și plauzibilă de a reveni la colectare prin buletinul Poștal. Dacă se va verifica această ipoteză, se așteaptă o revenire masivă la evaziunea așa-numitei „taxă cea mai urâtă de italieni”, cu pagube estimate la zeci de milioane de euro.
Planul Industrial al Raiului
Este important să păstrați Contractul de servicii bine separat de Planul de afaceri și de calendarul respectiv. Acesta din urmă este inclus pe deplin în lista detaliată a îndatoririlor și angajamentelor impuse Rai, atât de mult încât este prevăzut de un alineat specific al articolului 25 mai sus menționat, lit.u, în care se precizează că „Rai este obligat să se supună Ministerului, în termen de șase luni de la data publicării prezentului acord în Monitorul Oficial, în termen de șase luni de la data publicării prezentului contract în Monitorul Oficial, un plan industrial pe trei ani care, pe baza definirii resurselor adecvate; , pusă la dispoziție prin părțile din onorariu destinate serviciului public, pentru realizarea activităților la care se face referire în prezentul Contract, prevede - în conformitate cu prevederile Acordului - intervenții care vizează realizarea ... etc. etc”. În acest punct specific, apare o obiecție legitimă: ar trebui să se procedeze mai întâi la partajarea/aprobarea unui nou Contract de servicii și, ulterior, la elaborarea unui Plan de afaceri în consecință și nu invers, așa cum pare să se întâmple.
De altfel, din câte se știe în urma audierilor CEO-ului Supravegherii din ultimele săptămâni, s-ar părea că, în schimb, procedăm în direcția opusă. În ultimele zile, în Viale Mazzini au avut loc două întâlniri importante: prima cu ADRAI (Asociația directorilor RAI) iar al doilea cu USIGRAI (Sindicatul Jurnaliştilor RAI) unde au fost prezentate liniile directoare ale noului Plan de afaceri 2022-24. Doar că, Planul Industrial care se dezbate acum este cel care reiese ca o constrângere din Contractul anterior încă în vigoare (2018-2022).
Întrebarea este așadar cum să convenim un nou Plan Industrial cu un Contract care nu a fost încă întocmit? Riscul unui decalaj este puternic: ar putea exista un Plan care să nu ia în calcul un nou Contract care, sperăm, va trebui semnat anul viitor. De altfel, din câte putem raporta, liniile directoare ale noului Plan sunt orientate în principal spre limitarea spectrului său de acțiune în limita resurselor disponibile care vor fi, după cum citim în documentația exclusivă aflată în posesia noastră: „. .. un element decisiv în definirea viitorului industriei 2020-2024” iar Planul „... va fi condiționat în mod decisiv de posibilitatea accesării unor resurse financiare consistente, resurse umane cu competențe la zi și adecvate. instrumente de reglementare”.
Cu această abordare ne întoarcem la punctul de plecare: cu care „misiune” și cu care resurse economice (și poate și reglementări, pe care le vom vedea mai târziu) poate fi susținut un nou plan industrial despre care nu se știe încă ce obligații (împovărătoare) va trebui să îndeplinească cu noul Contract?
Reorganizarea pe genuri
Ajungem acum la al treilea „tabel”: fundamentarea acelei părți din Planul anterior întocmit și aprobat de consiliul de administrație Foa/Salini. Din tot acel proiect, articulat și complex cât și considerabil de solicitant, o parte a fost extrapolată: așa-numita „reorganizare pe genuri” cu care se aștepta să actualizeze și să depășească modelul structurat pentru rețele și titluri. Odată cu sosirea lui Carlo Fuortes, această pistă a fost reluată și este acum în faza de implementare: au fost aprobate 10 noi direcții împărțite pe gen și directorii aferenti numiți:
- Prime-time entertainment, Stefano Coletta
- Antonio Di Bella divertisment în timpul zilei
- Cultură și educație Silvia Calandrelli
- Ficțiune Maria Pia Admiră-te
- Sport Alessandra De Stefano
- Cinema Francesco Di Pace
- Aprofundarea lui Mario Orfeo
- Copii Luca Milan
- Conținut RaiPlay. Elena Capparelli
- Documentare Fabrizio Zappi
Cazul Report și noua NewsRoom
Din câte am putut să verificăm, problemele cu această nouă structură organizatorică sunt abia la început și, deloc surprinzător, ele impactează tocmai pe unul dintre cele mai delicate fronturi ale rolului Rai: informația.
În ultimele zile, Raport de caz când s-a făcut cunoscută intenția lui Mario Orfeo, directorul genului de știri de profunzime dincolo de Tg și Gr, de a trece în revistă spațiile informative ale Rai Tre cu toate controversele aferente. Trebuie avut în vedere că, tot vorbind de Planuri, cel precedent conținea „Planul de informare Rai 2019-21, Anexa 4” care ulterior a rămas literă moartă în ciuda faptului că conținea reflecții importante asupra cantității/calității știrilor difuzate de Public. Servirea și preconizarea celei mai semnificative inovații ale acesteia: crearea unui Sala de știri singurul capabil să gestioneze pe toți cei peste 1.700 de jurnaliști Rai într-un mod organic și coordonat împărțiți în 8 masthead-uri între televiziune, radio și web cu un cost (2018) de peste 320 de milioane de euro excluzând Rai Sport și Gr (sursa PI Rai). , martie 2019). Acum, noile conduceri vor trebui să concureze între ele pentru a acapara spații, abilități și responsabilități precum și bugetele de alocare aferente și, pe cât se poate de imaginat, s-ar putea să nu fie o tranziție nedureroasă și rapidă.
Reforma Rai
În fine, cel de-al patrulea tabel este aranjat într-un mod mult mai complex și cu vremuri greu de anticipat, se referă la reforma Rai pornind de la sistemul său de guvernare. În prezent, în Senat sunt în discuție opt propuneri, toate vizând depășirea mult discutata Lege 220 din 2015 cu care dependența aproape totală a mecanismului de numirea conducerii de top a companiei aflate sub control guvernamental. Diferitele inițiative parlamentare se concentrează pe depășirea acestui vulnus de reglementare pentru a se îndrepta către definirea unui organism terț (o Fundație) capabil să garanteze independența și autonomia față de „politică”. Starea actuală a lucrărilor se bazează pe căutarea unei posibile convergențe între diferitele texte depuse cu scopul de a ajunge la o propunere capabilă să strângă un consens cât mai larg. Dar, după cum se știe, fundalul acestei dezbateri este plasat totul în această finală complicată a sezonului politic în care următoarele sunt deja la orizont. consultări electorale la începutul anului 2023. Poate, după cum ne spun sursele noastre, mai este puțin timp să sperăm să obținem un rezultat apreciabil și este foarte probabil ca noul Parlament să se ocupe de acest „mas”.
Concluzia acestei imagini de ansamblu asupra celor patru mese de lucru nu poate fi epuizată fără a ține seama în mod corespunzător de ceea ce s-ar putea întâmpla în cazul în care adoptarea directivei UE privind concurența continuă acolo unde se așteaptă ca companiile responsabile cu furnizarea de energie electrică să nu mai fie nevoite să colecteze taxe sau onorarii care nu decurg din activitatea lor specifică. Data este stabilită: până în al patrulea trimestru al anului 2022, după cum a declarat recent un purtător de cuvânt al Comisiei. Aceasta înseamnă revenirea la plata directă a taxei, prin clasicul buletin poștal. Putem observa o revenire masivă la evaziunea taxelor, estimată la zeci de milioane de euro. Cele patru tabele au toate un element în comun: „laba resurselor taxei” și dacă aceasta se clătinește, celelalte pot fi și ele afectate. Dacă apoi la toate acestea adăugăm ceea ce se implementează în urma adoptării DL 208 din noiembrie anul trecut care a implementat noile indicații privind TUSMAR (Text consolidat de radio și televiziune) unde s-au avut în vedere noi limite de aglomerare a reclamelor, cu siguranță nu în favoarea Rai, tabloul pare complet pentru a face din 2022 un an de interes deosebit pentru viitorul Serviciului Public.
