Potrivit datelor OCDE, numărul migranților internaționali a crescut din anii 90 până în 2015 cu aproximativ 90 de milioane de persoane (+58%), iar migrațiile permanente din restul lumii către țările OCDE în 2016 au depășit vârful anilor pre-criză cu 5. milioane de imigranti straini. Protagoniștii acestor mișcări sunt mai ales tinerii bine educați: în 2015 unul din patru migranți din zona G20 avea un nivel ridicat de educație.
Aplicațiile de pe portalul european de mobilitate profesională (Eures) văd italieni în căutarea unui loc de muncă în fruntea clasamentului, urmați de spanioli, români și portughezi. Destinațiile preferate ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă sunt în ordine: Marea Britanie, Germania, Elveția și Suedia. Conform datelor Eurostat, în 2016 țările UE cu cea mai mare pondere de imigranți cu înaltă calificare cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani au fost Danemarca (59,8%), Irlanda (58,4%) și Regatul Unit (54,7%), dimpotrivă, Spania, Italia și Grecia ocupă ultimele poziții, găzduind doar 22,4%, 13,4% și respectiv 12,3% dintre tinerii absolvenți străini.
Italia în ultimii ani s-a caracterizat printr-o ieșire netă în creștere: conform datelor Istat, în 2016 la fiecare trei rezidenți care au părăsit țara (114.512) doar unul s-a întors (37.894) pentru un sold negativ total de 76.618 unități. Numărul italienilor care părăsesc țara ajunge la aproximativ 285 pe an, ceva mai puțin decât cel care a caracterizat perioada postbelică (300 pe an).
Chiar și în cazul Italiei, mai ales tinerii bine educați migrează. În 2002, ponderea absolvenților cu vârsta peste 25 de ani plecați în străinătate era de doar 11,9%, în timp ce în 2013 a ajuns la 30%, iar în 2016 așa-numitul „exod de creiere” a fost în jur de 34 de mii. Raportul Almalaurea 2017 privind profilul de ocupare al absolvenților arată că din 262.347 de studenți care și-au obținut calificarea în 2015, la un an de la absolvire, 12.068 au locuri de muncă în străinătate (4,6%), iar din restul, cei mai mulți și-au găsit un loc de muncă în nordul Italiei ( 53%), 21% în Centru și doar 14,7% în Sud.
