În cele din urmă, Roma zâmbește. Giallorossii sunt cei care au avantajul în „play-off” pentru zona nobilă a clasamentului, împotriva unui Inter care se întoarce acasă cu o altă înfrângere plină de regrete. Meciul Olimpico a fost unul frumos, o adevărată reclamă pentru fotbalul spectacol în ciuda faptului că, paradoxal, au fost greșeli de creion roșu.
Pe de altă parte, se știa că Roma și Inter nu au avut faza defensivă în frânghii și meciul de ieri a fost a enemea demonstrație a acestui lucru. Portarii excluși (atât Szczesny, cât și Handanovic au făcut salvari extraordinare) orice altceva poate fi cu siguranță îmbunătățit, evident de la brâu în jos.
Pentru că, pe de altă parte, judecata se schimbă, după cum o demonstrează numeroasele goluri (19 la 17!) care au însuflețit meciul. De fapt, finala de 2-1 ar fi putut fi mult mai rotunjită și, mai important, în avantajul ambelor părți. Roma a câștigat pentru că a știut să profite la maximum de episoade, precum și să găsească avantajul după doar 5’ (Dzeko la un pas de la Bruno Peres).
De acolo în oportunitati de serie atât spre poarta lui Handanovic, cât și spre Szczesny, amândoi foarte buni să preia chiar și de neoprit. La jumătatea reprizei secunde, Inter a găsit egalarea cu Banega (72') dar rezultatul a rămas egal doar pentru câteva minute: în minutul 76 Manolas, datorită unei devieri a lui Icardi (și unui fault inutil al lui Jovetic care a provocat liberul). -kick), ia readus Roma în avantaj. O finală de 2-1 întâmpinată cu bucurie de Spalletti, zâmbind din nou după săptămâni hotărât grele.
„Am câștigat un meci împotriva unei echipe grozave – a gândit antrenorul. – Amândoi am cedat ceva prea mult, dar asta se întâmplă când vrei să câștigi, acestea sunt caracteristicile noastre chiar dacă ne putem îmbunătăți”.
Climă diferită la Inter, unde De Boer are de-a face cu încă un pas înapoi. „Să spunem că ne depunem efortul în asta – oftă olandezul. – Dacă faci greșeli așa e greu să câștigi, le-am spus și băieților. În repriza a doua am fost doar noi pe teren, plătim pentru greșelile noastre.”
Dacă pe partea Nerazzurri a Naviglio domnește amărăciunea, nu același lucru se poate spune și despre echipa rossoneră, traversată într-adevăr de o adevărată explozie de fericire. Victoria asupra lui Sassuolo, pe lângă faptul că acordă un loc al treilea senzațional (în coabitare cu Roma, Lazio și Chievo), stârnește entuziasm pentru felul în care s-a întâmplat, un amestec de nebunie și noroc care este de bun augur pentru restul sezonului.
La San Siro se așteptau spectacol și răsturnări de situație dar nici cei mai optimiști nu au putut prezice finala de 4-3, care a fost total lipsită de logică. Imediat înaintea lui Bonaventura (9’), Milanului i s-a alăturat mai întâi Politano (10’), apoi depășit de Acerbi (54’), în cele din urmă depășit de Pellegrini (56’). Dar exact când publicul a început să huiduie, iată că vine o întoarcere neașteptată.
Berry dintr-un penalty (69’), Locatelli de la distanță (73’), Paletta cu capul (77’): 8’ de nebunie totală a făcut ca Milanul să facă o revenire senzațională. „Această victorie are o importanță care depășește 3 puncte și o iau acasă cu mare entuziasm – a explicat Montella. – M-a sunat și președintele Berlusconi, a fost foarte fericit pentru că echipa i-a făcut un splendid cadou de ziua de naștere”.
Cu siguranță mai negru Eusebio Di Francesco, furios mai ales pe arbitrul Guide, a cărui direcție a meciului nu i-a plăcut prea mult. „Nu vreau să spun nimic, dar toată lumea a văzut anumite episoade – comentariul. – Milan este un club puternic, dar suntem o mică realitate. Iar arbitrii buni sunt cei care nu se lasa influentati...”.
