Acțiune

Infrastructură, sfaturi pentru noul guvern. În timp ce maxi-amendamentul dezamăgește

În sector, maxi-amendamentul este un munte care a dat naștere unui șoarece - Dacă Monti va ajunge prim-ministru, va avea la dispoziție propunerile înaintate de grupul de lucru Astrid-Italiadecide-Respublica, condus de Franco Bassanini - Iată propunerile Costurilor de a nu face, de la definirea clară a competențelor până la cea a naturii strategice a lucrărilor

Infrastructură, sfaturi pentru noul guvern. În timp ce maxi-amendamentul dezamăgește

Avem nevoie de infrastructură pentru a relansa țara? Unii spun că nu sunt atât de importante; Cred în schimb că sunt fundamentale pentru relansarea competitivității, pentru garantarea bunăstării sociale, pentru determinarea impacturilor pozitive asupra mediului, pentru creșterea atractivității țării, pentru promovarea dezvoltării tehnologice și industriale. Prin ele însele, desigur, nu ne vor permite să depășim criza care ne-a pus la încercare în ultimele luni, dar constituie un element esențial în declanșarea unui proces virtuos de creștere și revitalizare a țării.

Față de problemele și soluțiile posibile, maxi-amendamentul în curs de aprobare de Camere este mai puțin decât un șoarece: privește, cine știe de ce, doar autostrăzi, porturi și căi ferate (dar doar linia Torino-Lyon). Interesantă este însă utilizarea efectului de levier fiscal pentru susținerea financiară a realizărilor, ca alternativă la sau în plus față de fondurile publice. Cu alte cuvinte, muntele a dat naștere la foarte puține lucruri dacă ne gândim că în ultimele luni bănci, asociații și afaceri de top au muncit din greu și au discutat pentru a implementa o reformă eficientă. În special, propunerile înaintate de grupul de lucru Astrid-Italiadecide-Respublica, condus de Franco Bassanini, sunt valoroase, chiar dacă sunt poate puțin prea multe și, mai ales, nu par a fi încadrate efectiv într-un mod organic. plan de reformă. Ele sunt în orice caz prețioase pentru că sunt rezultatul unei abordări serioase și participative. Pe scurt, dacă guvernul Monti intenționează să preia tot jocul, așa cum sper, cu siguranță nu se va mișca într-un vid de idei și propuneri.

În acest sens, în lumina muncii intense desfășurate în ultimii ani și recent de către Observatorul Costurilor de a nu face, ne permitem să înaintăm noului Guvern o serie de propuneri, aplicabile unui spectru destul de larg de sectoare (apă, deșeuri, electricitate, gaze, autostrăzi, căi ferate, porturi și aeroporturi). Pe scurt, dezvoltarea infrastructurală a țării trebuie să se sprijine pe patru piloni care astăzi sunt doar parțial structurați adecvat: o alegere atentă a lucrărilor prioritare pentru a genera beneficii semnificative pentru țară; redefinirea procedurilor procedurale pentru simplificarea și accelerarea implementării; formularea unor abordări mai „democratice”, deschise participării tuturor părților interesate și, în special, a cetățenilor; utilizarea rațională a resurselor financiare și capacitatea de a atrage resurse private.

Propunerea noastră, pe care o vom discuta pe 16 noiembrie 2011 la Roma la Palazzo Marini, Via Poli 19 (www.costidelnonfare.com) trece de la o redefinire a competențelor statului, regiunilor și autorităților locale, restrânge conceptul de lucru strategic, reorganizează procedurile procedurale și identifică o serie de elemente cheie ale procedurii în sine.
Este împărțit în 10 puncte:
1. Distincția clară, printr-o reformă constituțională parțială și țintită, a competențelor statului, regiunilor și autorităților locale, pentru a evita conflictul continuu între nivelurile de guvernare implicate; atribuirea de competență exclusivă statului pentru infrastructurile strategice de interes național.
2. Identificarea lucrărilor strategice pe baza unei analize riguroase cost-beneficiu care demonstrează capacitatea efectivă a lucrării de a genera impacturi pozitive pentru țară și pentru teritoriile care o găzduiesc. Introduceți, de asemenea, logica de comparație între tipuri de infrastructură logic diferite.
3. Asigurarea unei Structuri de Directie si Control - desemnata concomitent cu declaratia de natura strategica a lucrarii - cu sarcina de a monitoriza procedura de autorizare/implementare pentru a facilita si accelera procesul. Îndeplinește funcții de îndrumare și coordonare, consiliere și sancționare și poate adopta anumite acte în cazul inacțiunii AP.
4. Definirea, întotdeauna contextuală cu declarația de importanță strategică, a procedurii de Autorizare Definitivă care clarifică și simplifică procedurile în vigoare. Este alcătuit din maximum trei faze la finalul cărora un singur decident are sarcina de a aproba sau de a bloca implementarea.
5. Introducerea Dezbaterii Publice Franceze, un moment formal și exhaustiv de discuție asupra lucrării care implică toate părțile interesate cu scopul de a informa administrațiile, întreprinderile și cetățenii din zonă cu privire la toate aspectele legate de lucrare, dar și de a sublinia susținător principalele probleme critice legate de consimțământ. Dezbaterea trebuie să fie coordonată de un organism independent și autorizat, capabil să garanteze protecția tuturor părților implicate.
6. Introducerea Acordurilor de Program pentru infrastructuri strategice (AdPS) pentru a da efect obligatoriu deciziilor luate de AP și acordurilor la care au ajuns cu subiectul propus. AdPS trebuie să fie primit de Conferința de Servicii în același mod ca și avizele favorabile emise în acest domeniu de către Administrațiile care le-au semnat.
7. Introducerea unor instrumente de reglementare a măsurilor compensatorii care, pe de o parte, limitează creșterea costurilor lucrărilor și, pe de altă parte, garantează compensarea efectivă a populațiilor în urma scăderii disponibilității teritoriului pe care se află lucrarea. . Promovarea măsurilor care să activeze dezvoltarea teritoriului.
8. Crearea unui canal judiciar preferenţial pentru soluţionarea litigiilor referitoare la infrastructurile strategice, reducerea timpului pentru litigii şi încredinţarea cauzei unor organe jurisdicţionale specializate în domeniul justiţiei administrative.
9. Introducerea unor instrumente inovatoare pentru finanțarea lucrărilor pentru a depăși problemele de neatractivitate pentru resursele private și constrângerile asupra resurselor publice. În special: implementarea directivei „Eurovinieta”; crearea unui fond de finanțare intermodală; introducerea instrumentelor de captare a valorii.
10. Modificarea procedurii EIM, cu condiția ca avizul comisiei să poată fi obținut, odată cu expirarea termenelor statutare, în cadrul Conferinței de Servicii, prin atribuirea unei misiuni ad-hoc unui expert.

cometariu