Mișcarea 5 Stele va propunepunere sub acuzare față de Președintele Republicii, Sergio Mattarella, în timp ce Liga se gândește deja la viitor propunând schimbarea celui actual lege electorală cu includerea unei prime majoritare care să garanteze guvernanța după următoarele alegeri. Păcat că în ambele cazuri este propuneri nerealizabile.
Între cuvinte și fapte distanța este din nou siderală și le va fi greu pentru Luigi Di Maio și Matteo Salvini să-și pună intențiile în practică. Motivul este evident: Președintele Republicii nu poate fi destituit pentru că ia o decizie în exercitarea atribuţiilor sale iar în conformitate cu Carta Constituțională și reforma electorală nu poate fi realizată într-un Parlament dizolvat.
IMPECHAREA ESTE O FALSA
„Președintele Conte și președintele Republicii Mattarella se vor ocupa de echipa de miniștri”. Ale cui sunt aceste cuvinte? Din Luigi Di Maio care, cu 5 zile înainte de a propune punerea sub acuzare a Președintelui Republicii acuzându-l că a împiedicat formarea noului guvern, i-a încredințat sarcina de a alege miniștri. Nu din bunăvoință, ci pentru că Constituția prevede acest lucru.
De altfel, articolul 92 din Cartă stabilește că „Președintele Republicii numește Președintele Consiliului de Miniștri și, la propunerea acestuia, miniștrii”.
Simplu spus, șeful statului nu este un simplu notar însărcinat cu redactarea unui act, ci, așa cum a subliniat însuși Mattarella, „joacă un rol de garanție care nu pot fi impozitate”. În rolul său de garant, așadar, Președintele se poate opune numirii unui ministru, lucru care a fost deja făcut în trecut, în mai multe rânduri, de către predecesorii săi.
În ceea ce privește propunerea de punere sub acuzare, în schimb, în baza prevederilor Constituției „Președintele Republicii nu răspunde pentru faptele săvârșite în exercitarea funcțiilor sale, cu excepția înaltei trădari sau a unei atentate la Constituție. În astfel de cazuri, el este pus sub acuzare de Parlament în ședință comună, cu majoritatea absolută a membrilor săi”.
S-ar putea să fie sau nu de acord cu decizia lui Mattarella, dar pare destul de paradoxal să susțin că a acționat în afara prerogativelor care i-au fost încredințate de Cartă și chiar dacă unii dintre noi - ca Di Maio - am vrut cu adevărat să creadă asta, este foarte mult. este greu, dacă nu chiar improbabil, pentru Curtea Constituțională (care are ultimul cuvânt în cazul aprobării Parlamentului) să decidă să aprobe efectiv demiterea unui președinte care a spus NU unui ministru.
REFORMA ELECTORALĂ ÎNAINTE DE ALEGERI
„Singura posibilitate serioasă de a merge rapid la vot, cu o lege electorală care să răsplătească pe cei care primesc un vot în plus, este să plecăm de la legea electorală actuală și introduceți o primă majoritară celui care mai ia un vot”. În acest caz, este greu să-l învinovățim pe Matteo Salvini având în vedere neguvernabilitatea, larg prevăzută printre altele, determinată de Rosatellum Bis.
Păcat că pentru a modifica o lege electorală este necesară prezența unui Parlament în deplinătatea puterilor sale. Ceea ce, după toate probabilitățile, nu vom fi dat că Lega, M5s și Forza Italia au anticipat deja că nu vor vota pentru încredere în guvernul Cottarelli. Fără încredere, noul Executiv va demisiona, ocupându-se doar de „administrarea normală” până la următoarele alegeri care vor avea loc „după vacanța din august”. Dar, pentru a permite revenirea la urne, șeful statului va trebui să dizolve Parlamentul.
Este un câine care își alungă coada: dacă Cottarelli va câștiga încredere, votul va fi prelungit până în 2019 și între timp, pe lângă legea bugetului, ar putea fi aprobată și o reformă electorală. Dacă în schimb încrederea nu este acordată, nu poate exista nicio lege electorală.
