Cei mai ironici au fost francezii Libération și Imagine Limba germana: „Întoarcerea mumiei” și „Întoarcerea lui Bunga-Bunga”. Poate chiar prea pitoresc, în timp ce analiza lucidă a este mult mai nemiloasă Le Monde: ”Berlusconi nu-i pasă deloc de soarta Italiei. A intrat în campanie electorală pentru a se proteja de judecători și pentru a se răzbuna pe cei care l-au determinat să demisioneze în noiembrie 2011”. Sau de Frankfurter Allgemeine Zeitung, care subliniază că „Italia se dovedește încă o dată instabilă din punct de vedere politic, cu o lege electorală defectuoasă și instituții fragile”.
Pe scurt, un adevărat plebiscit al presei internaționale în comentarea unanimă a crizei politice italiene și în special a revenirii lui Silvio Berlusconi. Dar sunt cei care privesc dincolo, si se tem pentru viitorul intregii Europe, ca francezul Les Echos: „Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla Italiei este să cadă într-o criză politică care rupe ritmul reformelor inițiate de Monti. Berlusconi a lăsat țara în pragul sufocării, care, datorită dimensiunii sale, amenința să cufunde zona euro în haos”. Sau din nou ca cel german Spiegel, care în ediția online vorbește despre „Răzbunarea cavalerului: partenerii UE crezuseră că a plecat odată pentru totdeauna, dar Berlusconi se intersectează din nou cu Europa”.
Tabloul desenat de acesta este de asemenea apocaliptic Times, care scrie foarte succint într-un editorial că „întoarcerea lui Berlusconi la putere ar fi un dezastru pentru Italia și pentru întreaga Europă”. Cu toate acestea, ziarul american este mai puțin catastrofal în a considera această ipoteză cu adevărat plauzibilă: „șansele lui de a fi ales din nou par relativ scăzute, de fapt este surprinzător că mai are ceva”.
Pe aceeași linie, sau mai degrabă chiar mai moale dacă este posibil, este Wall Street Journal, potrivit căreia „alegerile italiene nu sunt un motiv de panică: Berlusconi în sondaje este departe de PD-ul lui Bersani, care s-a asigurat că își respectă angajamentele față de UE”. Și dacă „Italia pare pregătită să urmeze reformele, vânzarea obligațiunilor sale va începe să se prezinte ca o oportunitate”.
Britanicii aleg în schimb o cale de mijloc Financial Times, ostil din punct de vedere istoric lui Berlusconi dar care în acest caz, deși nu-și neagă stima scăzută, atrage atenția asupra mișcării lui Monti: „Decizia lui Monti deranjează piețele: investitorii se tem că demisia lui Monti va deschide calea unei reveniri a lui Berlusconi”. Buletinul City amintește apoi că „Monti a făcut multe pentru zona euro, dar nu suficient pentru Italia, în timp ce Berlusconi nu este problema reală, ci doar simbolul politicii sale putrede. Italia este blocată la zero, iar demisia lui Monti este o reamintire nedorită a acestui lucru”.
Singurul, însă, care nu se oprește la evenimentele actuale și se pune întrebări despre scenarii viitoare este New York Times: „Noul act al dramei italiene: Monti pleacă tehnocratul și intră în scenă Monti politicianul?”. A devenit acum (și) problema?
