În timp ce premierul britanic Theresa May își continuă road show-ul pentru consolidarea relațiilor comerciale cu țările cele mai importante din punct de vedere strategic în contextul relațiilor internaționale - din SUA până în Turcia - relația din ce în ce mai critică dintre Uniunea Europeană și Statele Unite adaugă un nou capitol la saga despre datoria grecească și italiană.
În primul rând, Fondul Monetar Internațional a publicat un raport în care este analizată datoria Greciei și a evidențiat riscul de implozie din cauza unei expansiuni a acesteia care ar putea ajunge la 2060% în 275, ducând nevoile brute de finanțare la 62% din PIB. . FMI estimează în prezent datoria la 180% și critică lipsa de acuratețe în evaluările de sustenabilitate ale grupurilor de lucru de la Bruxelles care, de altfel, nu au eliberat încă tranșa ulterioară de finanțare legată de programul de salvare în valoare totală de 92 de miliarde.
În plus, pe 6 februarie, Fondul va încheia dezbaterea privind gestionarea datoriilor și capacitatea de rambursare, tot pentru a răspunde presiunilor din partea guvernelor Germaniei și Olandei, care fac presiuni pentru o contribuție din partea FMI. De asemenea, în document se vorbește deschis despre nesustenabilitate ridicată și despre modul în care chiar și implementarea politicilor convenite conform programului MES nu permite Greciei să evite probleme grave pe termen lung.
Astfel, FMI continuă să împingă organele comunitare să evalueze o restructurare substanțială a împrumutului acordat Greciei prin reevaluarea unei posibile prelungiri a perioadei de grație și a scadențelor precum și o amânare a plății dobânzilor. Singurul punct comun dintre UE și FMI constă în încercarea de a introduce clauze de menținere a excedentului bugetar înainte de plata dobânzii la 3,5%.
Iar dacă preocupările în cazul Greciei sunt palpabile, jocurile de cuvinte sunt irosite pe ipoteza ieșirii Italiei din UE, de la Italexit la ExitItaly. Unele case de investiții cu sediul la Londra au început să difuzeze rapoarte cu privire la această ipoteză și chiar Mediobanca pare să-și fi întreținut clienții cu privire la economiile fantomă la contribuțiile europene.
Ținând cont de faptul că în 2017 Italia va trebui să refinanțeze aproximativ 260 de miliarde de datorie publică, cu siguranță turbulențele recente asupra spread-ului alimentate de riscul de alegeri anticipate nu ajută la sarcina anevoioasă a Trezoreriei. FMI vede întotdeauna o creștere pentru Italia sub 1% atât pentru 2017, cât și pentru 2018. Și în așteptarea ca decretul de economisire să fie definitivat în vamă, toată atenția revine la riscul politic.
Analiza făcută apoi de BCE cu privire la costurile și taxele care decurg din angajamentele privind Target2 în cazul ieșirii Italiei din euro face parte dintr-un simplu exercițiu de studiu care, totuși, a oferit multe oportunități de a face tam-tam cu privire la campania electorală. .
Ieșirea din euro nu este fezabilă pentru o țară în condițiile economice ale Italiei și evident nu numai din cauza unei probleme a datoriei, care este deja foarte evidentă, ci și din cauza întârzierilor structurale acumulate de-a lungul anilor de alternanțe politice ale guvernelor nu au dat niciodată amploare. la o planificare a reformelor pe termen lung aplicabile întregii țări, care rămâne cuprinsă de excesul de birocrație și sub ponderea unui aparat de stat departe de a schimba ritmul. Iar după ce a dispărut definitiv și atribuirea EBA (Autoritatea Bancară Europeană) în țara noastră, devine esențial să punem capăt ferm problemei bancare pe termen scurt pentru a încerca o repornire convinsă a PIB-ului.
Pe fondul unor alianțe noi și în creștere precum cea dintre Regatul Unit și SUA și dintre SUA și Rusia, Uniunea Europeană riscă să nu poată ține pasul cu PIB-ul american, mai ales din cauza slăbiciunii reînnoite a Greciei și Italia la care politicile lui Trump nu vor influența nici asupra FMI, care se va face simțită și mai puternică.
Astfel, impulsul pe piețele bursiere europene, sperat de mulți, și reținut deja de alegerile franceze și germane, ar putea fi definitiv dejucat de o atenție sporită acordată pieței americane și țărilor emergente. Acesta din urmă ar putea astfel atenua volatilitatea care decurge din impactul majorărilor ratelor dobânzilor din SUA.
