Sărbătorile pentru centenarul nașterii lui Don Lorenzo Milani vor începe la Barbiana, sâmbătă, 27 mai, cu un marș la care va participa Președintele Republicii. Sergio Mattarella. Organizat de fundație Don Milani și municipalitatea Vicchio del Mugello, marșul se deschide cu un apel care, în actualitatea sa, ne redă valoarea unuia dintre cei mai importanți educatori ai secolului XX: „Dar dacă ai dreptul de a împărți lumea în italieni și străini, eu nu am patrie și pretind dreptul de a împărți lumea în dezmoșteniți și asupriți pe de o parte, privilegiați și asupritori pe de altă parte. Unii sunt patria mea, alții străinii mei.Matei 22:21
Don Milani, lecția ta este mereu mai vie ca niciodată
La o sută de ani de la nașterea sa, lecția lui Don Lorenzo Milani este încă vie și continuă să ne călăuzească cu scrierile și gândurile sale. Ne putem doar imagina emoția participanților în timp ce merg pe drumul către parohie și micul cimitir unde se află rămășițele sale. Aici a mers și el Papa Francesco a aduce un omagiu memoriei unui preot care a mărturisit cum în dăruirea de sine lui Hristos se întâlnește frații în nevoile lor și îi slujește”. Avea 31 de ani când în 1954 Priorul a fost trimis la Barbiana, într-o biată parohie unde nu era apă sau curent electric și nici măcar drumul de a ajunge acolo. Un loc pustiu unde Don Lorenzo a decis să înființeze o școală pentru băieții din Mugello, care să fie deschisă tot anul, șapte zile pe săptămână. O școală pentru cei mai puțini, pentru acei copii țărani analfabeti care au fost discriminați sistematic de școlile publice: din zece copii țărani, opt au fost respinși. Don Lorenzo înțelesese cum acei băieți, siliți să ajute la câmp și să aibă grijă de oi, erau sortiți să părăsească devreme școala de stat, fără să știe să scrie și să citească. Privați de dreptul lor la educație și vorbire, nu au putut niciodată să aibă un cuvânt de spus ca cetățeni, ca creștini. Pentru aceasta a fost necesar să avem grijă de ei, ajutându-i să stăpânească instrumentele de bază ale cunoașterii. Mai întâi cuvântul: „dă tuturor utilizărilor cuvântului, pentru că cuvântul ne face egali”.
Don Milani, Scrisoarea către un profesor este de neuitat
Pentru Don Milani saracii stiu ce sa zica dar nu au cuvantul; aici arta scrisului devine generatoare de idei și se realizează în scris colectiv, o activitate pe care Don Lorenzo o desăvârșește împreună cu băieții săi până la punctul de a ne lăsa acea mare capodopera de scris colectiv care este Scrisoare către un profesor. Publicat în mai 1967, cu puțin timp înainte de moartea lui Don Milani, the Scrisoare va deveni în curând manifestul pedagogic al lui ’68 și ne va face să reflectăm asupra necesității reformării sistemului de învățământ, dând loc bătăliilor pentru școală care vor duce la marile reforme din anii șaptezeci. De atunci, nimic nu va mai fi la fel. Școala se va deschide către participarea democratică și către cererile sociale de integrare și includere a claselor mai slabe pentru că „dacă îi pierzi, școala nu mai este școală. Este un spital care tratează pe cei sănătoși și îi respinge pe cei bolnavi. Devine un instrument din ce în ce mai iremediabil de diferențiere„. Aici, pentru a reduce inegalitățile, școala va trebui să acorde mai multă atenție celor mai slabi pentru că „nu există nedreptate mai mare decât a face părți egale între diferiți” și va fi necesar „să dăm mai mult celor care au mai puțin”. Astfel Don Milani arată cât de mult ținea la toți băieții săi.
Dacă vrei să-L iubești pe Dumnezeu, trebuie să iubești oamenii” el a declarat. Dar dragostea lui era și capabilă de duritate. Propunerea sa pedagogică este de fapt riguroasă, incisivă și mereu îndreptată spre excelență, în căutarea perfecțiunii. Pentru aceasta este nevoie de dăruire completă, timp și răbdare care pot fi înțelese doar în lumina acelui „ IMI PASA” scris cu litere mari pe usa clasei Barbianei. A fost o experiență școlară de avangardă, cu atenție la studiul limbilor, geografiei, științei, fără a neglija abordarea muncii și respectul pentru mediu; o școală în care cei mai buni i-au ajutat pe cei mai puțin buni, într-un adevărat spirit de cooperare de învățământ. Experiența de pedagogia populară de Don Milani merită să fie cunoscut și recunoscut pentru că este incluziv și deschis spre diversitate, spre întâlnire, spre dialog unul cu celălalt. Mesajul său rămâne în Barbiana, mai viu ca niciodată, pentru a face față marilor provocări ale educației viitorilor cetățeni ai lumii. Ne vom întoarce sâmbătă, 27 mai 2023.
