Incertitudinea cu privire la reguli (legea electorală) nu a fost suficientă pentru a vota la viitoarele alegeri politice. De asemenea, era necesar ca data acestora să depindă de un remorcher în cadrul majorității care susține guvernul Monti și de ceea ce se va decide pentru alegerile din cele trei regiuni aflate în criză: Lombardia, Lazio și Molise.
Să mergem în ordine și să încercăm să facem un scurt rezumat al episoadelor anterioare. Totul începe cu criza din regiunea Lazio, copleșit de scandalurile culminate cu arestarea lui Fiorito, liderul PDL, vinovat că s-a îmbogățit folosind banii din finanțarea publică atribuiți grupului său de consiliu. Prima care strigă la scandal este președintele Giuntei Polverini, care, pretinzând pentru ea meritul de a-i fi alungat pe corupți, deschide criza.
Dar apoi ezită, într-adevăr ia timp. Nu dizolvă Consiliul și nu convoacă alegeri conform legii. În fața unei hotărâri a TAR care reiterează termenele strânse (90 de zile) pentru alegeri și inerția Președintelui, ministrul de Interne indică pentru votul Regiunilor aflate în criză (mai sunt si Lombardia si Molise) datele de 10 și 11 februarie. Între timp, Polverini anunță un apel la Consiliul de Stat.
Dar cea mai dură reacție împotriva indicației lui Viminale vine de la Pdl. Berlusconi, întors din Kenya, denunță grosolănia iar conspirația amenință să arunce în criză guvernul Monti dacă nu există o regândire promptă și prudentă. Alfano, la rândul său, explică că trebuie să votăm împreună pentru politici și regiuni, pentru a economisi bani.
Dincolo de motivele nobile indicate (economii), există faptul că PDL nu vrea alegeri anticipate în Lazio și Lombardia pentru că eventuala lui înfrângere ar da un nou impuls centru-stânga, deja favorizată de sondaje (dacă Grilllini permite) pentru următoarele politici. În plus, Berlusconi, ridicând ștacheta și tensiunea pe această temă, speră să neutralizeze și să evite ceea ce a numit „gafa” din primarile de centru-dreapta, dorite de Alfano și de partid, dar puternic opusă de acesta. Nu trebuie uitat că, pentru Lazio, Pdl nu și-a găsit încă un candidat iar pentru post-Formigoni din Lombardia este dezbatere între Albertini și Maroni, deja indicată de Liga.
Până acum PDL. Cât despre ceilalți, Bersani și Pd insistă asupra necesității ca legea care impune ca votul în Regiuni să fie respectat pentru februarie, Casini încearcă să medieze lansând ipoteza contopirii celor regionale cu cele politice la o dată mai apropiată decât aprilie. Vorbim de mijlocul lunii martie. Pd și Pdl ar putea, de asemenea, converge asupra acestei ipoteze. Dar pentru a ajunge la acea dată, Președintele Republicii ar trebui să dizolve în prealabil Camerele.
Napolitano, în schimb, a făcut cunoscut în repetate rânduri că legislatura trebuie să se încheie, să aprobe totodată o reformă electorală care să ne elibereze de Porcellum, evitând poate îngrășarea lui și derivatele sale. Desigur, dacă ar exista, la acest punct, o accelerare puternică a forțelor politice din Parlament și nu numai, tabloul din fața Președintelui Republicii s-ar schimba. Dar semnalele merg într-o direcție complet diferită.
Pe marginea forumului de cultură, Napolitano, interogat de jurnalişti, a răspuns că „deocamdată” nu vorbeşte de date ale alegerilor. Și cu siguranță ar fi de dorit să se avanseze pe aceste probleme, respectând legea și deciziile celor care o aplică, dar impresia este că această încurcătură nu se poate rezolva decât printr-un compromis între forțele politice. Pentru a favoriza care instituții înalte ar putea aplica. Începând cu un guvern care s-a bucurat până acum de o poziție terță în dezbaterea dintre partide. Treime care riscă să slăbească pe măsură ce se apropie termenul electoral. Și astfel soluția pentru ziua alegerilor nu apare încă la îndemână.
