Nu toate țările emergente se tem la fel de reducere, adică de reducerea stimulentelor monetare de către Fed. În timp ce BRICS trag un semnal de alarmă cu privire la repercusiunile reducerii stimulilor asupra economiilor lor, există un grup mic de țări care se descurcă bine. și că este bine echipat pentru a face față următoarelor luni de turbulențe, inclusiv țări precum Peru și Chile.De la Cernobbio, unde este în desfășurare atelierul Ambrosetti de la Villa d'Este, Julio Velarde, guvernatorul Băncii Centrale a Peru, distinge între cele emergente. și emergente. „Diferența o face excedentul fiscal, datoria, dacă este loc pentru politici monetare și fundamentele economiei. Țările care sunt cele mai afectate sunt cele cu fundamente slabe”, a explicat Velarde pentru Firstonline în marginea atelierului Ambrosetti. „Peru a înregistrat în 2012 un excedent fiscal de 2,2% din PIB și ne așteptăm la un excedent și în 2013. Acestea sunt resurse pe care le putem folosi dacă există o încetinire economică acționând asupra politicilor fiscale. În plus, ratele dobânzilor sunt, de asemenea, la 4,25% și pot fi reduse pentru a susține creșterea dacă este necesar. Momentan, însă, nu avem nevoie de el”. În timp ce Brazilia are probleme, în America Latină și Chile are ceea ce este necesar pentru a face față reducerii cu mai multă liniște: are conturile în regulă, nu are datorii publice și PIB-ul său crește cu 5,6% pe an. Perspective la care a contribuit probabil calea deschiderii spre piață întreprinsă de cele două țări împreună cu Columbia și Mexic, care au creat o piață comună de patru cu taxe vamale zero în 2015.în mijlocul problemelor economice globale.
„În general, Peru are muniția pentru a rezista unei perioade de ieșiri de capital”, subliniază Velarde. Teama de țările emergente, și în special de BRICS, apare tocmai din uriașele ieșiri de capital pe care aceste economii le-au experimentat în urma anunțului lui Ben Bernanke, președintele Fed, cu privire la începerea reducerii stimulilor. Investitorii își revizuiesc pozițiile de risc și își retrag investițiile din multe țări emergente atrași de perspectivele unor randamente mai mari în țările dezvoltate (stimulul diminuat duce la o întărire a ratelor cu venit fix, cum ar fi obligațiunile de stat). Tapering-ul expune astfel țări precum China, Rusia, India și Brazilia în pericol de șocuri financiare într-un moment în care aceste economii se confruntă cu dificultăți din diverse motive. Și deja sunt cei care se întreabă dacă suntem la începutul unei crize a piețelor emergente. Nu întâmplător, la G20 de la Sankt Petersburg, liderii Braziliei, Rusiei, Indiei, Chinei și Africii de Sud au convenit să creeze un fond de 100 de miliarde de dolari pentru a face față șocurilor și dezechilibrelor financiare atât din punct de vedere macroeconomic, cât și monetar. . O problemă care a fost adusă pe masa G20. Dar asta riscă să accentueze diviziunile dintre țările emergente și cele defavorizate, în timp ce pe frontul relațiilor internaționale se consumă tensiunea dintre Obama și Putin privind criza siriană. De fapt, mesajul care a ieșit în urma summit-ului a fost o invitație adresată BRICS-urilor să-și pună ordine în propriile case. „Discutăm de anul trecut efectele diminuării pe piețele emergente – explică Velarde – Piața pariază că tapering-ul va începe deja pe 18 septembrie și cred că există o probabilitate să se întâmple. Ceea ce este bine, dar trebuie să fie treptat. Țările cele mai afectate de tapering sunt cele cu fundamente slabe. Dar nu există alternativă, marile companii emergente sunt sortite să încetinească din cauza problemelor interne care trebuie rezolvate și nu se poate spune cât va dura această fază. În unele cazuri, ca în India de exemplu, este și o chestiune de alegeri politice. În orice caz, multe țări și-au mărit rezervele în ultimii ani și le pot folosi împotriva șocurilor financiare”.
Problema este că înclinarea se adaugă la alte probleme de pe covor: După cum am menționat, există problemele structurale ale marilor economii emergente dar și scenariul unei reduceri a prețurilor mărfurilor care ar putea crea probleme țărilor exportatoare de mărfuri. Nu doar din cauza încetinirii din China, care scade cererea de materii prime, ci și pentru că, dacă, odată cu scăderea Fed, ratele dobânzilor cresc, mărfurile își pierd atractivitatea ca active financiare, așa cum sa întâmplat în cazul aurului. Pentru Velarde sunt trei riscuri care îl îngrijorează cel mai mult: 1) posibilitatea ca încetinirea din China să se traducă într-o aterizare dură: reechilibrarea economiei către economie durează și mai durează 2-3 ani; 2) riscul ca semnalele pozitive pe care le vedem asupra economiei să dispară. „Cred că există o recuperare – precizează el – dar încă nu putem fi siguri”; 3) Noi probleme în zona euro. „Acum, criza zonei euro este pe fundal, dar nu poate fi uitată”.
