Sectorul divertismentului din Italia a trecut prin cei zece ani de la începutul crizei economice într-un mod mai bun decât s-a întâmplat cu alte sectoare ale sectorului de consum. Cinematograful în Italia este principala formă de divertisment pentru un număr mare de oameni. Industria cinematografică în ansamblu este formată din aproximativ 10 de companii: aproximativ 7.500 de companii de producție, aproape 2 de expozanți și peste 600 de distribuitori.
În ciuda unor dificultăți întâmpinate de cinematografe în ultimii ani, în 2016 au fost vândute aproximativ 114 milioane de bilete, o valoare egală cu de patru ori mai mare decât a tuturor evenimentelor sportive, inclusiv fotbalul și egală cu cea a tuturor celorlalte sectoare de divertisment, ale muzicii, culturii și sportului luate. împreună.
În 2015, după o scădere de patru ani, industria filmului a început să meargă pe calea redresării. Datele pentru anul 2016 confirmă o întărire a acestei tendințe de dezvoltare pentru toți principalii indicatori. În 2016, în Italia au fost produse 223 de filme cu o creștere de 20% față de 185 în 2015. Intrările anuale, deși cuprinse în valoare absolută față de alte țări europene, au înregistrat o valoare cu 7 milioane mai mare decât cea din anul precedent și nu departe de apogeul ultimului deceniu (121 milioane în 2010). Cheltuielile publicului au înregistrat și ele o creștere de 5%, ajungând la 810 milioane de euro, cu o creștere față de 2015 egală cu 40 de milioane de euro în valoare absolută.
Diferiți factori au contribuit la încetinirea dezvoltării mai ample a pieței, cum ar fi nivelul limitat de participare, structural mai scăzut decât cel al altor mari țări europene, caracterul sezonier al cererii, calitatea propunerii și întârzierea procesul de digitalizare a cinematografelor în afara circuitelor mari.
Pentru a încerca dezlegarea unor probleme și reorganizarea organică a sectorului, la sfârșitul anului 2016 după lungi discuții a fost votată o nouă lege a cinematografiei care reproiectează cadrul normativ de referință în ansamblu. Reforma redefinește stimulentele și concesiunile în sprijinul sectorului, întărind disciplina creditului fiscal și stabilind un plan de consolidare a circuitului cinematografic și de digitalizare a patrimoniului cinematografic. De asemenea, vizează o politică de stimulare a cererii intervenind pe diverse fronturi: diferențierea produselor, varietatea genurilor de film, calitate și inovație, comunicare publicitară și turnover generațional.
