Este considerat unul dintre pilonii cinematografiei germane contemporane, alături de Rainer Werner Fassbinder, Werner Herzog, Alexander Kluge și Edgar Reitz. Hai sa vorbim despre Wim Wenders iar lucrările sale (în unele cazuri „capodopere”) care au marcat profund istoria cinematografiei europene vorbesc pentru el. Pentru lungmetraje menționăm – după părerea noastră – cele mai bune: În timpul tempsau 1976, Prietenul american din 1977, Paris, Texas din 1984, Cerul deasupra Berlinului 1987 în timp ce pentru documentare ne amintim Buena Vista Social Club din 1999 e Sarea pământului (magnific!) dedicat marelui fotograf Sebastião Salgado în 2014.
Vorbim despre asta pentru că a fost prezentat Cannes în ultimele zile documentarul Papa francesco. Un om de cuvânt realizat de Wim Wenders, comandat de Vatican Media și produs de Samanta Gandolfi Branca, Alessandro Lo Monaco și Andrea Gambetta. Lansarea în cinematografe este programată pentru prima dată în Statele Unite pe 18 mai. Printre propunerile de la Cannes anul acesta (în afara competiției) a suscitat un interes considerabil pentru că de fiecare dată când regizorul german ridică camera merită o atenție deosebită. Nu numai și nu atât pentru calitățile sale recunoscute și incontestabile, cât și pentru că, în acest caz, tratează o temă, un subiect, de o actualitate deosebită: rolul, greutatea morală, figura globală a actualului Pontif.
Filmul este compus din material de arhivă și interviuri directe. Sunt imagini ale unora dintre cele mai semnificative călătorii pastorale ale sale și patru momente de dialog direct în care sunt abordate cele mai importante teme dintre cele abordate de Papa Francisc: în primul rând familia, apoi justiția, mediul, marile fenomene ale migrației, inegalitatea dintre popoare si materialism (este de mentionat cand se refera la cei doi maestri unde unul dintre ei este banii). Papa a ales să-și extindă aria predicării prin cinema, după ce a consolidat și terenul internetului.
Am văzut doar trailerul filmului și sperăm să nu spunem erezii dacă menținem că Papa Bergoglio reprezintă sinteza perfectă a comunicării audiovizuale a epocii moderne. În primul rând chipul său, capabil să reprezinte toate emoțiile infinite ale naturii umane. Prim-planul său, chiar și fără sunet, este capabil să exprime mai mult de o sută de cuvinte. La fel ca cei mai buni actori de pe scenă, posedă o capacitate naturală de a exprima perfect sentimentele. Secvențele mulțimilor care se adună să-l întâlnească nu seamănă cu cele ale marilor blockbuster cinematografici.
Așteptăm cu nerăbdare să-l vedem în curând în cinematografele italiene.
