Oprirea timpului și deci a echilibrelor, în adevăratul sens al cuvântului. Am analizat deja aspectele tehnice ale pieței cu tabloul de bord obișnuit pe 1 septembrie, acum a venit momentul să ne oprim asupra celor economice. Cea care tocmai s-a încheiat a fost o sesiune cu adevărat impresionantă, caracterizată de multe cheltuieli, chiar mai mult decât orice așteptare rezonabilă (și optimistă). Gândește-te doar la asta Serie A a „tras” peste 600 de milioane de euro (608 mai exact), mai mult decât Liga spaniolă (571), Bundesliga germană (439) și Liga 1 franceză (215). Bine, Premier League engleză rămâne la un alt nivel (1 miliard și 106 milioane cheltuiți, aproape de două ori mai mult decât noi!) dar acolo intri în câmpul minat al drepturilor TV și deci off topic.
Mai bine să ne uităm în casa noastră unde, după ani de vaci slabe (în 2014 s-au cheltuit „doar” 335 de milioane), roata pare să fi repornit și grozav. Să-l domine, așa cum era rezonabil de așteptat, era acolo Juventus campioană a Italiei și vicecampion al Europei la conducere. Tocmai acest ultim aspect i-a permis Doamnei sa castige mai mult (vorbim de o cifra de afaceri de peste 300 de milioane) si deci sa investeasca pe masura. A lui este cea mai scumpă lovitură de pe piața italiană (Dybala de la Palermo pentru 40 de milioane) iar cel mai mare sold (negativ desigur) este tot al lui (-66 milioane). Toate acestea pentru a cumpăra 13 jucători (123,5 milioane cheltuiți) și a vinde până la 17 (57,5 încasați), dintre care mulți sunt împrumutați sau transferați gratuit.
Imediat după aceea este Milano a cuplului premiat Berlusconi-Bee, chiar dacă banii, cel puțin deocamdată, sunt toți de la fostul Cavaliere. Asta a pus-o bine pe piață 86 milioane de euro în încercarea de a-l aduce pe (săracul) Diavol înapoi în vârf, aşteptând ca piaţa orientală să-şi urmeze cursul. De asemenea aici soldul este puternic negativ: -61 milioane. De altfel, transferurile au adus doar 25, o cifră de râs și mai degrabă indicativă pentru calitatea lotului rossonerilor.
Aici se termină șirul de cheltuieli și încep așa-numitele „piețe inteligente”. Fie pentru munca minuțioasă a unor directori sportivi, fie pentru formulele imaginative (diverse împrumuturi și plăți în rate) de operațiuni, poți face o echipă competitivă chiar și fără a exagera cu roșu. Este cazulInter că în ciuda revoluţiei manciniene a terminat campania la -26, o cifră sustenabilă și pentru casele de marcat din Corso Vittorio Emanuele. Meritul, pe lângă numeroasele împrumuturi cu obligație de răscumpărare (care amână plățile pentru verile următoare), trebuie căutat în munca lui Ausilio, priceput la cumpărare dar și mai mult la vânzare. În fața a 105 milioane cheltuite sunt de fapt 79 adunate, dintre care se remarcă cei 35 de la Real Madrid pentru Kovacic.
Roma s-a descurcat și mai bine, a reușit să câștige campionatul în august și, de asemenea, pe cel al bugetului. Așteptând să înțeleagă dacă va reuși să-l cucerească pe cel mai important dintre toate, nu mai rămâne decât să-l felicite pe Sabatini, capabil să-și întărească echipa cheltuind 79 de milioane și strângând 72, pentru un deficit total de doar 7. Mai bine decât Napoli ( -19) și Lazio (-11), de altfel cu achiziții decis mai bune. Restul Seriei A s-a mutat în linie cu prognozele, în afară de Bologna lui Joe Tacopina, capabilă să închidă piața cu o pierdere de 35 de milioane (!), un record absolut pentru o echipă nou promovată, care este încă blocată la 0 puncte. Printre multele minusuri mai sunt de subliniat: Genoa (+15), Udinese (+26,5) si mai ales Palermo (+31), singurul dintre cei trei cu puncte pline. Aplauze tot la Torino (-9 dar cu mari întăriri), Fiorentina (-1), Sassuolo (+1), Atalanta (+7), Verona (-2) și Sampdoria (+1), aceasta din urmă penalizată de batjocura lui Soriano, care ar fi umplut cuferele cu alte 13,5 milioane, privându-l însă pe Zenga de un jucător foarte important. Pentru o ușă care se închide (la 23:24, nu la miezul nopții dragi De Laurentiis și Ferrero) există o ușă care se deschide...
