Până la sfârșitul anului, liderul Ligii, Matteo Salvini, și cel al celor Cinci Stele, Luigi Di Maio, vor trebui să își încrucișeze degetele. și sperăm că în ultimul trimestru al anului 2018 PIB-ul va deveni pozitiv. Dacă nu ar fi așa și chiar dacă PIB-ul ar fi fost negativ în perioada octombrie-decembrie, guvernul Conte va intra în istorie ca fiind cel care se definește ca fiind cel al schimbării dar care în realitate a târât economia italiană de la creștere la recesiune.
Pentru prima dată în patru ani, în trimestrul al treilea din 2018, PIB-ul a scăzut sub zero și dacă rezultatul s-ar repeta în trimestrul curent, din punct de vedere tehnic ne-am afla într-o recesiune, care, potrivit economiștilor, începe după două trimestre consecutive cu PIB negativ. Nu oponenții politici ai guvernului o spun, ci cifrele.
Deja scăderea producţiei industriale în octombrie trăsese alarma, dar datele oficiale privind PIB-ul pentru trimestrul trei din 2018 publicate vineri dimineață de Istat au fost cele care au stârnit alertă maximă în Guvern, mai ales în mijlocul unei negocieri foarte dificile cu Comisia Europeană pentru a evita procedura de infringement împotriva țării noastre.
Datele privind evoluția PIB-ului sunt nemiloase și mai proaste decât estimările care fuseseră făcute în ultimele săptămâni: în trimestrul trei al anului, PIB-ul italian a fost negativ și egal cu -0,1%. Suntem în fruntea recesiunii, mai ales că, pe lângă PIB, împovărat de consum și investiții care nu își revin și de exporturi mai puțin strălucitoare decât în trecut, atât producția industrială, cât și ocuparea forței de muncă sunt în scădere. Cu excepția unor minuni improbabile din ultimele săptămâni ale anului, pare foarte puțin probabil ca PIB-ul pentru întregul an 2018 să poată atinge chiar și o creștere modestă de 1 la sută. Și, din păcate, 2019 poate fi și mai rău. Așa-zisul Guvern Popular a promis eradicarea sărăciei, dar deocamdată realitatea spune că șterge creșterea.
[smiling_video id="68352″]
[/smiling_video]
În ultimele câteva săptămâni a argumentat OCDE că în 2019 Italia nu va putea crește cu 1% iar Goldman Sachs, cu un raport șocant, prognozează pentru anul viitor o creștere a economiei italiene chiar redusă la 0,4%, în ciuda previziunilor oficiale ale Guvernului care în manevra bugetară indică creșterea PIB-ului anului 2019 chiar la 1,5. %, în ciuda înrăutățirii situației economice naționale și internaționale.
Dar datele Istat pentru al treilea trimestru al anului nu numai că au supărat manevra bugetară în discuție în Parlament, dar au aruncat o umbră neagră asupra negocierilor dintre Italia și Comisia Europeană pentru a evita procedura de infringement. Guvernul va putea să se urce pe paie cât vrea, dar nu va mai fi loc de trucuri contabile, viclenie și amânări și nota de plată va fi foarte mare și sunt cei care văd că „momentul Tsipras” se apropie și pentru Italia. Nu întâmplător, în ultimele zile, premierul grec a dat un sfat fratern guvernului italian: „Dacă trebuie să cedezi, fă-o imediat că după aceea e mai rău”. Tsipras, înainte de a răsturna politica economică nefericită inspirată de ministrul efervescent Varoufakis, a încercat să reziste creditorilor și urgenței reformelor și a rezultat o povară de 200 de miliarde care va cântări pe umerii a două generații de greci. Conversia la realitate, după cum știm, este întotdeauna grea, dar dacă este nevoie de timp, este și mai amară.
Dacă dorește să evite procedura de infringement, care ar oferi agențiilor de rating dreptul de a reduce ratingul Italiei cu repercusiuni inevitabile asupra costului datoriei, Guvernul nu va putea scăpa cu câteva modificări cosmetice, dar va avea la efectuați o corecție mult mai grea care poate ajunge – după cum reiese din brief-ul elaborat de Carlo Bastasin și Marcello Messori de la Luiss e rezumat pe FIRSTonline – spre frumusețea de 23,5 miliarde. În caz contrar, vor fi declanșate sancțiuni care cu siguranță nu vor fi mai dulci.
La urma urmei, primul cartonaș galben a sosit deja cu undă verde la procedura de infringement împotriva Italiei în urma ședinței din ultimele zile a Comitetului directorilor generali ai ministerelor Trezoreriei UE. Dacă Guvernul speră că verdictul final va fi amânat până după alegerile europene, se amăgește. Sabia lui Damocles atârnă și judecata finală va veni în jurul datei de 20 ianuarie. După aceea, va fi o joacă de copii ca opoziția să meargă în campanie electorală amintindu-și că noul guvern a atins deja două recorduri tulburătoare: redeschiderea ușilor recesiunii sau, cel puțin, decreșterii, și atragerea țării umilirea respingerea întregii Europe. Ceea ce, pe scurt, înseamnă o nouă strângere, formată din reduceri de cheltuieli sau noi taxe.
Nu aceasta a fost tocmai schimbarea la care a sperat Italia, dar încă mai este timp să ne deschidem ochii la dezastrele pe care le provoacă guvernul galben-verde. În afară de decreșterea fericită. Aici sunt locuri de muncă, salarii, salarii și economii care sunt în pericol să sară și, atunci când se întâmplă acest lucru, decreșterea este doar regretabilă. Ca întotdeauna.
