În mod tradițional, formarea unui nou guvern deschide o fază caracterizată de luna de miere cu piețele și alegătorii. În cazul executivului Lega-M5S acest lucru nu pare să se fi întâmplat deloc cu piețele și doar marginal cu alegătorii. Potrivit ultimelor sondaje (Demopolis, Piepoli, Index) De fapt, guvernul Conte are astăzi un rating de aprobare care variază între 44 și 51 la sută, un prag considerat de experți ca deloc incitant pentru un prim-ministru la începutul mandatului, susținut, de altfel, de o majoritate foarte puternică. În ceea ce privește investitorii, după o scurtă pauză în urma înființării executivului, spread-ul a reluat și a revenit la țintirea de 300.
De altfel, scenariul financiar italian este considerat deosebit de îngrijorător de operatorii internaționali. Cuvintele rostite la adunarea Confcommercio de către viceprim-ministrul responsabil cu ministerele dezvoltării economice și muncii, Luigi Di Maio, au provocat alarmă și sunt cauza cea mai imediată a noii creșteri a răspândirii si declinul bursei. Anunțurile noului ministru și lider politic de cinci stele (nu la creșterea TVA, departe cu contorul de cheltuieli, departe cu contorul de venituri și departe cu studiile de sector fără a indica acoperirea) au primit aplauze din partea publicului, dar certificate în în ochii piețelor, că echilibrul bugetar nu pare să reprezinte o constrângere pentru guvernul galben-verde.
Apoi mai este contextul general în care au căzut cuvintele vicepremierului care este îngrijorător, atât de mult încât în mediile academice și de cercetare sunt cei care cred că o criză financiară într-un an nu este imposibilă. În ultimele zile, semnalele negative pentru o țară care trebuie să plaseze anual 400 de miliarde de euro de titluri publice au crescut. Un prim șoc asupra spread-ului l-au dat declarațiile economistului șef al BCE, Peter Praet, potrivit cărora inflația din zona euro „se apropie de nivelul țintă de 2%”, dincolo de care o creștere a dobânzilor oficiale ar fi inevitabilă. Guvernatorul Bundesbank, Jens Weidmann, liderul rigoriștilor din cadrul Consiliului de Administrație al Băncii, a adăugat că consideră „plauzibil” încheierea relaxării cantitative până în decembrie. O decizie cu privire la momentul ieșirii din QE ar putea fi luată încă de joia viitoare în consiliul BCE. La toate acestea se adaugă cele mai recente date privind înrăutățirea soldului țintă 38 al Băncii Italiei cu 2 de miliarde de euro în mai, o reflectare a unei fugă de capital din activele italiene către porturi mai sigure. Toate acestea creează un tablou în care perspectiva unei politici bugetare expansioniste se adaugă la o creștere prospectivă a sarcinii datoriei și o scădere a încrederii operatorilor.
Desigur, judecata partenerilor europeni și a Bruxelles-ului asupra noului guvern este încă suspendată. Și, mai ales pe partea germană, prudența se manifestă în declarații direct proporționale cu gradul de alarmă pentru situația italiană. Fost ministru de Finanțe, temutul Wolfang Schaeuble, a recunoscut într-un interviu acordat săptămânalului Wirtschafts Woche că „o uniune monetară prezintă avantaje pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei care sunt mai puternici, adică noi. Prin urmare, trebuie să fim gata să plătim ceva pentru aceste avantaje, iar cei care sunt puțin mai bine trebuie să fie mai generoși”. Dar deschiderile sunt doar verbale deocamdată și experții rămân pesimiști.
Potrivit lui Carmen Reinhart, economist și consultant la Fondul Monetar Internațional, datoria Italiei este subestimată pentru că nu ia în considerare soldul negativ al Țintei 2 al Băncii Italiei, care, odată adăugat, ar aduce raportul datorie/PIB la 160. la sută. „Incertitudinea politică severă actuală, combinată cu o creștere cronică scăzută și un raport datorie/PIB de 160% este suficient pentru a declanșa o criză financiară. În acest caz, este greu de imaginat cum ar putea fi evitată restructurarea datoriei italiene”, a scris Reinhart pe site-ul de politică și economie internațională Project Syndicate. Pe acelasi site Nouriel Roubini a spus că crede că ieșirea Italiei din euro este probabilă pe termen mediu, pentru că italienii, prinși între capcana monedei euro și speranța de a obține avantaje de la ieșire „ar putea decide să închidă ochii și să se scufunde”. Guvernul galben-verde ar trebui să țină cont mai mult de aceste avertismente.
