Cumpărarea unei acțiuni înseamnă cumpărarea unei părți din proprietate și deci din capitalul unei societăți pe acțiuni. Un acționar, sau acționar, deține o parte din capitalul social total al companiei, cu toate drepturile și obligațiile. Acțiunile sunt așadar o formă de investiție pentru care investitorul participă la capitalul de risc și devine acționar. Astfel, deși poate obține randamente mai mari decât în obligațiuni, este expusă incertitudinii și, prin urmare, la riscuri mai mari.
Acțiunile pot fi listate sau nelistate. Acțiunile italiene sunt listate la Bursa Italiană, care este una dintre principalele burse europene care se ocupă și de admiterea și excluderea instrumentelor financiare și a comercianților de la tranzacționare, gestionează și supraveghează, de asemenea, tranzacționarea și obligațiile comercianților și emitenților. Piețele de valori italiene sunt: MTA, piața electronică de valori, unde se tranzacționează acțiuni, obligațiuni convertibile, drepturi de opțiune și warrant; AIM Italia, care este dedicat întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri); MIV-ul dedicat vehiculelor de investiții.
Obiectivul societăților care emit acțiuni este legat de obținerea lichidității financiare necesare realizării de investiții și dezvoltării activității corporative, oferind acționarului posibilitatea de a primi o cotă din profitul societății prin plata unui dividend care adaugă orice performanță. care decurg din performanţa acţiunilor pe piaţă.
Prin urmare, dividendul este o împărţire a profitului care se stabileşte şi se distribuie prin hotărâre a Adunării Acţionarilor la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar pentru remunerarea capitalului acţionarilor. Actionarul este asociat si de aceea trebuie sa evalueze cu atentie riscurile asociate activitatii economice a societatii, suportand riscul unei eventuale deprecieri a valorii actiunii si deci a pierderilor de capital si a valorii actiunilor detinute.
Dintre drepturile actionarului am indicat deja primirea de dividende, acolo unde sunt distribuite de societate, la care mai trebuie adaugate: – posibilitatea de a-si exprima votul in adunarile actionarilor; – posibilitatea examinării anumitor cărți corporative; – posibilitatea de a contesta hotărârile acționarilor nevalide.
Acțiunile pot fi de diferite tipuri: 1) acțiuni ordinare: garantează dreptul de vot în adunările ordinare și extraordinare ale acționarilor; 2) acțiuni de economisire: nu conferă niciun drept de vot, dar oferă un dividend mai mare decât acțiunile ordinare; 3) acţiuni preferenţiale: dau drept de vot în adunările extraordinare ale acţionarilor şi sunt „privilegiate” în distribuirea profitului. Acțiunile preferențiale sunt în prezent din ce în ce mai rare.
Persoanele fizice (sau chiar companiile) care doresc să cumpere sau să vândă valori mobiliare trebuie să contacteze intermediarii autorizați, băncile și companiile de brokeraj de acțiuni (SIM), care vor introduce ordinele de cumpărare și vânzare de acțiuni în numele lor în sistemele telematice de tranzacționare.
Indicatori și evaluarea acțiunilor - Acționarii aleg diferite abordări în evaluarea riscului și pot obține ajutor din unele referințe detaliate date prin utilizarea: 1) analizei tehnice: se concentrează pe analiza graficelor și reprezentărilor unor indicatori specifici care permit sprijinirea unei strategii de portofoliu mai mult legat de logicile de tranzacționare și deci de o investiție mai oportunistă în comparație cu o abordare tipică a „proprietarului de sertar”, care gândește pe termen mediu-lung; 2) analiza fundamentala: se ocupa de studierea datelor economice ale firmelor si face astfel posibila contextualizarea rezultatelor bilantului in cadrul sectorului de care apartin acestea si a realitatii economice a tarii/tarilor in care se desfasoara activitatea de productie a firmei.
Cei mai folosiți indicatori de profitabilitate sunt următorii:
EBITDA – Aceștia sunt indicatori de profitabilitate, care se regăsesc în situațiile financiare ale companiei, care sunt foarte importanți atunci când se dorește să evalueze o companie și deci o investiție de tip acțiune în aceasta. EBITDA reprezintă acronimul Earnings Before Interests Taxes Depreciation and Amortization sau „Câștigurile înainte de alocarea elementelor de dobândă, impozite, depreciere și depreciere în situațiile financiare”; pe scurt, corespunde conceptului de marjă brută de exploatare și ajută la încadrarea sferei profitabilității corporative și la compararea acesteia cu cea a unor companii similare cu un parametru neutru. Comparația trebuie să aibă loc pe baza unor sisteme contabile și juridice similare sau standard între țări și pentru companii din același sector și care nu ia în considerare ponderea impozitelor și a dobânzilor, precum și a provizioanelor extraordinare pentru datorii neperformante sau costuri de restructurare. , evaluarea conducerii companiei poate fi incorectă.
CAPEX (Cheltuieli de capital) – Este o măsură care reprezintă fluxurile de numerar de ieșire, dedicate investițiilor în active fixe de natură operațională, adică investiții în capital fix. Se regăsește în situația financiară și reprezintă efortul companiei dedicat extinderii și, prin urmare, îmbunătățirii, eficientizării capacității de producție.
P/E (Raportul Preț/Câștig sau Preț/Câștig) – Este raportul dintre prețul unei acțiuni și profitul așteptat pentru fiecare acțiune în sine. Odată încadrată tendința sectorului din care aparține compania și dobândite informații despre previziunile viitoare ale tendințelor, acest raport ne permite să încadram corectitudinea, sau mai degrabă consistența prețului acțiunilor cu ceea ce a fost analizat. O măsură standard este considerată egală cu 15 și de aceea dacă titlul de valoare are o valoare mai mare care este poziționată între 25 și 30 se consideră că acțiunea este supraevaluată. Cu cât industria este mai competitivă, cu atât valoarea tinde să fie aproape sau sub standard. Valorile curente P/E ale acțiunilor tind să fie ridicate și datorită absenței tensiunilor inflaționiste.
ROE (Return on Equity), ROA (Return on Asset), ROI (Return on Investment) – Aceștia sunt indicatori fundamentali pentru a înțelege dacă compania creează bogăție și, prin urmare, posibilitatea unor randamente atractive pentru investitor. Sunt rapoarte de bilanț care oferă o privire asupra rentabilității și eficienței economice a activității companiei, fie că este vorba de raportul dintre profitul net și capitalul propriu, fie raportul dintre ele față de totalul activelor, fie că este vorba despre totalul activelor. Totalul activelor nete minus orice investiții suplimentare care nu au legătură cu activitatea comercială). Parametrii evaluați în tendința lor istorică care oferă o lectură a trendului companiei trebuie apoi comparați cu ratele dobânzilor BCE pentru evaluările corespunzătoare, și deci cu costul mediu al banilor în vigoare. O tendință comună în creștere mai mare decât concurenții demonstrează un management operațional mai bun.
Cash flow sau FCF Free cash flow – Indicator foarte interesant pentru acționari: poate fi dedus folosind o parte din conceptele explicate mai sus. Se referă la diferența dintre fluxul de numerar din activitățile de exploatare și fluxul de numerar din active fixe și, prin urmare, posibilitatea de autofinanțare sau numerar disponibil pentru o companie. FCF = (EBIT + amortizare și capital de lucru) – CAPEX. Evaluările care se fac asupra fluxurilor de numerar la diferite niveluri se referă la coerența dintre acestea și costul mediu ponderat al capitalului, în special într-un scenariu de rate scăzute ale dobânzii și lichiditate larg răspândită în care recurgerea la noi lichidități devine interesantă atunci când este discriminată de costul aprovizionarea acestuia.
