De data aceasta nu este o simplă paradă. Este pe masa miniștrilor economici și guvernatorilor băncilor centrale reuniți până duminică la Veneția pentru G20 impozitul global, reforma fiscalității mondiale privind multinaționalele, care urmărește eliminarea paradisurilor fiscale și redistribuirea impozitelor (și mai ales a veniturilor) într-o manieră mai echitabilă datorită unui acord împărtășit între țările OCDE.
În ciuda reticenței unor state - inclusiv Irlanda, Estonia și Ungaria - lumina verde de la G20 Președinția italiană pare să fie deja în buzunar după acordul general ajuns acum câteva săptămâni la sediul OCDE și aprobarea anterioară a miniștrilor de finanțe din G7. Dar ei încă rămân 9 țări de convins: 4 dintre ei sunt europeni. „Sunt foarte încrezător că vom putea cădem de acord asupra acestui obiectiv important la G20 de la Veneția. În acest fel, vom tăia picioarele din cursa nebunească până la sfârșitul taxelor și vom oferi comunităților noastre o bază financiară”, a spus el în un interviu cu Repubblica, ministrul german de finanțe Olaf Scholz.
După aprobarea țărilor G20, va dura câteva luni pentru a-i convinge pe cei împotrivă și pentru a stabili detaliile și aspectele tehnice ale noii legislații internaționale. Următoarea întâlnire crucială este stabilită pentru octombrie, din nou la OCDE. Câteva zile mai târziu (30 și 31 octombrie 2021) este programat un nou summit al șefilor de stat și de guvern G20.
TAXA GLOBALĂ: CUM FUNCȚIONEAZĂ
Acordul privind impozitul global se bazează pe doi piloni. Prima stabilește introducerea un impozit global minim de 15% pe multinaționale cu venituri care depășesc 750 de milioane de euro. Funcționează astfel: dacă o companie plătește impozite într-o țară în care impozitarea efectivă este mai mică de 15%, procentul rămas pentru a atinge acest prag va trebui plătit în țara de reședință, ceea ce pentru multinaționalele Hi-Tech în marea majoritate. de cazuri corespund Statelor Unite. Să luăm un exemplu practic: multinaționala X plătește impozite în țara Y (un paradis fiscal) care are o cotă efectivă de impozitare pe profit de 6%. În acest moment, cei 9% rămase pentru a atinge pragul minim global de 15% vor trebui plătiți în țara în care își are sediul multinaționala X. De la această măsură se așteaptă o venituri totale de 150 miliarde de dolari pe an.
Al doilea pilon este ceva mai tehnic și privește multinaționalele cu venituri de peste 20 de miliarde de dolari și o marjă de exploatare, adică diferența dintre costurile de producție și veniturile provenite din vânzări, mai mari de 10% din cifra de afaceri. În condițiile acordului, o parte din profiturile acestor companii, egală cu 20-30% din profiturile care depășesc 10%, vor fi impozitate. în țările în care acele companii efectuează vânzări, net de sediul social in orice paradis fiscal. Un alt exemplu practic: Compania X are o marjă operațională de 17%. Pe baza regulilor stabilite, Italia va avea posibilitatea de a impozita 20% din acel excedent de 7% cu cotele stabilite de sistemul său fiscal. Scopul acestei măsuri este de a redistribui o parte din veniturile fiscale între diferitele țări în care multinaționala își desfășoară activitatea. Estimările vorbesc despre un posibil venituri de 100 de miliarde de dolari an.
Există, de asemenea, două condiții de luat în considerare: prima se referă la cererea Statelor Unite elimină taxele web aprobat de-a lungul anilor de diferitele tari, cand impozitul global intra in vigoare (probabil in 2023). A doua se referă la cererea Regatului Unit pentru o scutire companiile Orasului din aplicarea noilor reguli, întrucât acestea sunt deja supuse unui regim ad-hoc.
TAXA GLOBALĂ: NUMERELE UNUI DUMPING NEsfârșit
Până de curând, un astfel de aranjament ar fi fost de neconceput. Punctul de cotitură a venit în martie anul trecut, când președintele Statelor Unite, Joe Biden, și secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, au început să vorbească despre un impozit minim global (propunerea lor includea o cotă de 21%) asupra profiturilor corporațiilor multinaționale. Impulsul venit de peste mări a fost decisiv pentru a ajunge la un acord inițial de principiu mai întâi la G7 din iunie și apoi la reuniunea OCDE din 1 iulie. Scopul, după cum am menționat, este de a combaterea evitării și a așa-numitei transferuri de profit, adică transferul profiturilor multinaționalelor către țări care impun taxe mai mici.
Pentru a înțelege cât de gravă este problema, gândiți-vă doar că 40% din profiturile marilor multinaționale ale lumii sunt în siguranță în paradisurile fiscale, unde taxele sunt mult mai ieftine.
Conform estimărilor de Fundația pentru impozite echitabile, în ultimii 10 ani, cele mai mari șase nume mari din Silicon Valley – Facebook, Apple, Amazon, Netflix, Google și Microsoft – ar fi plătit mai mult de 96 de miliarde de dolari în economii de impozite decât ceea ce sunt rapoartele financiare reale. Față de venituri de peste 6 trilioane, impozitele plătite din 2011 până în 2020 s-au ridicat la 219 milioane, cifră care corespunde la 3,6% procentual. Recordul negativ (sau poate pozitiv pentru Jeff Bezos) îi aparține Amazon care, cu venituri de 1,6 trilioane de dolari și profituri de 60,4 miliarde, a plătit doar 5,9 miliarde impozit pe venit în 10 ani (9,8% din profit). Cât ar trebui să plătească? Aproape dublu (10,7 miliarde).
De asemenea Europa are paradisurile ei fiscale. Printre acestea se numără și Irlanda care aplică o taxă de 12,5% pe multinaționale. Nu este o coincidență că giganți precum și-au găsit o casă în Dublin Apple, Google și Pfizer. Pe baza calculelor publicate în cadrul celei de-a 31-a ediții a Atelierului de Finanțe 2020 organizat de The European House-Ambrosetti, pentru Italia acest dumping fiscal se traduce astfel: din circa 27 de miliarde de dolari de profituri realizate în țara noastră, Italia pierde anual aproximativ 6,4 miliarde a veniturilor fiscale. Bani merg în țări precum Irlanda, Luxemburg și Țările de Jos. Dar acesta nu este singurul prejudiciu. Efectele se văd și asupra investițiilor din străinătate: în Italia valorează 19% din PIB (dar problemele de atractivitate trec dincolo de impozite, trebuie spus), în Irlanda 311%.
TAXA GLOBALĂ: OPPUȘUL
130 din 139 de țări OCDE au semnat acordul de la 1 iulie, state care reprezintă 90% din PIB-ul mondial. 9 lipsesc: Peru, Barbados, Saint Vincent și Grenadine, Sri Lanka, Nigeria și Kenya. Dar mai ales Irlanda, Estonia și Ungaria. Cipru nu a participat la negocieri.
Pentru Uniunea Europeană numărul de 3 din cele 27 de state membre ale sale ar putea reprezenta o problemă, în condițiile în care în materie de impozitare se adoptă directive și reglementări, regulile cer ca exista unanimitate. Dar optimismul pare să domine. „Chiar și acele puține state care încă nu s-au alăturat nu vor putea scăpa mult timp la această dinamică copleșitoare. De ani de zile lupt pentru acest rezultat. Este un pas istoric și fără precedent către o mai mare justiție fiscală globală. Și este un semnal puternic pentru multilateralism și cooperare globală, care întărește încrederea în sistemele noastre fiscale”, a reiterat Scholz pentru La Repubblica. Pe scurt, linia este clară: prin cârlig sau prin escroc, aceste țări vor fi obligate să capituleze.
