Charles Nordio tocmai a preluat mandatul la Ministerul de justiție și făcând deja declarații perturbatoare despre reforma penala: perspectivele separarea carierelor asigurând însă independenţa Ministru public. Era de așteptat de la cei care și-au exprimat cu grație și hotărâre rezervele față de fenomenul judiciar italian în trecut. În esență, el exprimă în câteva rânduri iscusite două gânduri de împărtășit.
Reforma penală: Nordio și separarea carierelor
Il judecător și Ministru public reprezintă funcții foarte diferite. Primul emite o decizie și, prin urmare, trebuie să fie neutru în ceea ce privește interesele în joc; cel de-al doilea este dominus al urmăririi penale şi desfăşoară o acţiune represivă împotriva învinuitului. Dar în sistemul nostru ambele figuri aparțin unui singur aparat, împărtășind metode de acces la rol, avansare în carieră, proceduri disciplinare, alegere a reprezentanților la Consiliul Superior al Magistraturii, organism unitar care garantează autoguvernarea atât a judecătorului, cât și a procurorului. Pe de altă parte, celpârât – adversarul firesc al acuzatorului – este asistat deavocat al căror parcurs de pregătire şi rol instituţional sunt complet diferite de cele ale magistraţilor. Așa fiind, judecătorul și procurorul sunt legați printr-un singur fond care stă la baza unui sentiment comun de apartenență; fenomen – după cum se poate ghici cu ușurință – care generează riscul subminării echidistanței judecătorului față de urmărire și apărare, alterând egalitatea dintre părți.
Reforma penală: Nordio și independența procurorului
Venind la al doilea gând exprimat de ministru, și anume garantareaindependenta procurorului, este o garanție indispensabilă în clasica împărțire tripartită a puterilor (executiv, legislativ, judiciar). Dacă figura procurorului „depindea” de majorităţi parlamentare sau, mai rău, de organe guvernamentale, riscul supunerii ar putea submina principiul potrivit căruia asociaţii ar trebui trataţi la fel în faţa legii penale; pe scurt, un procuror de sus în jos ar putea folosi instrumente judiciare în scopuri neortodoxe.
Reforma penală: câteva sugestii
Dar al ministru am dori de asemenea să menționăm deficitul de resurse a justitiei - profil pe care a aratat deja ca il are in vedere - ca o conditie indispensabila pentru realizarea unei durate mai rezonabile a procesului penal.
O regândire parțială a așa-zisului nu ar fi rea reforma Cartabia, publicat în urmă cu câteva zile în Monitorul Oficial. Cadrul de reglementare prevede soluții ambițioase în care, totuși, formulele bazate pe eficiență predomină în detrimentul garanții; mai mult, disciplina apare uneori de complexitate inutilă și, uneori, greu de aplicat în birourile mici și mijlocii. Dar la orizont se conturează a problema mai mare: graba de lichidare a reformei și lipsa disciplinei de tranziție vor provoca fibrilații interpretative severe, exacerbând incertitudinea hotărârilor judecătorești.
Citit de asemenea: Asociația savanților procesului penal: Adolfo Scalfati președinte, numit consiliu de administrație
