Astăzi Giro urcă pe Blockhaus, muntele briganților, care, potrivit lui Davide Cassani, antrenorul echipei naționale, este cea mai grea urcare dintre multele planificate. După puținul sau nimic din Etna, cu nume mari blocate în a se controla unul pe altul, toată lumea este gata să parieze că vârful care a scos la iveală primul Merckx în Giro 1967 va întrerupe armistițiul declarat între favoriți, Quintana și Nibali mai ales, pe care a rezistat si ieri in etapa Peschici. Pentru înregistrare, Team Sky a încercat timid să miște puțin apele stagnante ale Giroi cu un sprint al lui Mikal Landa în finala pe urcușurile și coborâșurile spectaculoase ale Gargano. Bascul, oficial locotenent al lui Geraint Thomas, dar cu o oarecare libertate (și o mare dorință) de a-și juca șansele ca alpinist, a fost chiar și pentru un tricou virtual scurt, roz. Străluciri de luptă dar într-un Giro în care primii 12 în clasament, după mai bine de 1500 de km parcurși, sunt totuși adunate în doar 10 secunde, chiar și mișcarea Landei – precum sprintul nerealist al lui Nibali pe Etna – merită să fie raportată. Dacă clasamentul nu se schimbă cu Jungels mereu lider, urmat de Thomas al doilea la 6”, etapa de la Peschici a fost – dacă era nevoie – în sfârșit frumoasă și luptată, într-o natură frumoasă, printre măslini și marea de plajele și stâncile del Gargano, caracterizate printr-o evadare inițială de 15 care apoi s-a redus treptat la patru în finalul plin de evenimente când Peschici a apărut la orizont cu casele sale albe și drumul a început să urce în ultimii 1500 de metri cu curbe și contra- curbe .
O mână de călăreți de caracter și totodată de clasă, dintre cei care vor să câștige dacă merg la pauză: doi spanioli Gorko Izaguirre, însoțitorul Quintanei, și Luis Leon Sanchez, medaliat cu aur olimpic la Beijing, și doi italieni, Giovanni Visconti, de la Bahrain-Merida lui Nibali și Valerio Conti, care este de multă vreme un tricou roz virtual. Când cei doi italieni tonici și duri par în sfârșit capabili să rupă postul victoriilor azzurri, soarta le-a jucat împotriva lor, cu Conti alunecând la pământ într-unul din primele viraje din orașul Peschici. Ghinionul ar fi făcut ca până și Visconti, imediat în spatele lui, să fie nevoit să frâneze și să piardă lovitura de pedală. Izaguirre a profitat de asta pentru a zbura și a câștiga prima etapă în Giro („deci – va spune bascul – l-am egalat pe fratele meu Jon care câștigase la Falses în 2012”). Visconti se pricepe la atingerea și depășirea lui Sanchez, terminând pe locul doi la 5”. Conti este absorbit în lotul celor mai bine reglementați de Battaglin 12” de la Izaguirre. Dacă plasamentele pot fi un semn de stare bună pentru Nibali care se află adesea printre primele locuri: și ieri pe locul șase, în timp ce Quintana, un sfinx pe pedale care așteaptă să arate aripile condorului, a terminat cu același timp, dar doar șaisprezece. Postul victoriilor italiene se prelungește, zilele lui Jungels în tricoul roz se lungesc. Suntem la cinci dar astăzi luxemburghezul este de așteptat să facă față testului de foc al Blokhaus care îl va înfrunta cu o gaură enervantă la genunchi, rezultat al unui accident din etapa de ieri. „Mergi repede pe drumuri înguste și periculoase. Chestii nebunești!”, s-a plâns Jungels care, arătându-și genunchiul, a adăugat și el zâmbind: „Dacă îmi pierd cămașa mâine (adică azi), am măcar o scuză”.
