Cei care exportă supraviețuiesc, în timp ce cei care lucrează pe piața internă continuă să sufere cele mai grave prejudicii. În orice caz, 2014 nu va fi anul redresării companiilor italiene, cu excepția cazului în care se iau măsuri – la nivel european și național – pentru reactivarea investițiilor publice. Acesta este ceea ce susține Grupul Economiștilor de Afaceri (Gei) în ultimul său Observator Conjunctural, care oferă și o estimare pesimistă asupra tendinței PIB-ul italian în 2013: conform raportului, recesiunea va fi de 2%, o cifră mai proastă decât cele furnizate de Istat (-1,8%), OCDE (-1,9%) și Prometeia (-1,8%).
"Am consum nu își vor reveni anul viitor – explică FIRSTonline Alessandra Lanza, președintele Gei -, prin urmare producțiile care vor continua să sufere cel mai mult vor fi cele legate de piața internă: în primul rând construcții, dar și sectoare conexe, precum mobila și electrocasnicele, sau alimentația. Sectoarele care exportă cel mai mult, precum mecanica, sau sectoarele aciclice, precum cele farmaceutice, sunt într-o situație mai bună”.
În special, companiile care participă la Observator sunt vizate slăbiciunea investițiilor în infrastructură, mai mult de jumătate din 1990 până astăzi. Un trend care a penalizat sever companiile active în lucrări publice, dar nu numai. Pe lângă sectorul construcțiilor, efectul combinat al investițiilor scăzute și al cererii slabe a afectat și sectoarele energiei și telecomunicațiilor.
Cum să rupi cercul vicios? Potrivit lui Lanza, „în primul rând ar fi necesar să o extindem și să o facem mai accesibilă clauza de investitie, scoaterea din plic în ceea ce privește calculul deficitului tuturor operațiunilor de investiții în infrastructură, inclusiv în tehnologia informației, care pot servi drept forță motrice pentru repornirea economiei. Pe de altă parte, ar fi necesară și o schimbare a politicii generale: nu o relaxare, ci o actualizare. Au trecut peste 20 de ani de la Maastricht, trebuie să ne întrebăm dacă acele criterii mai sunt valabile și dacă ne pot însoți pe o cale de creștere”.
Totuși, nu totul depinde de Bruxelles. Acest lucru este demonstrat de tendința de renovare rezidențială, singura componentă a sectorului construcțiilor care – datorită stimulentelor și eco-bonusurilor – nu a înregistrat un declin puternic în 2013. Dar scutirile fiscale nu sunt suficiente. Din acest motiv, economiștii de afaceri reiterează necesitatea reluării investițiilor publice și la nivelul autorităților locale, care astăzi au la dispoziție teoretic 5 miliarde de euro în numerar, dar efectiv blocate de Pactul de Stabilitate.
„Subiectul este delicat, pentru că bineînțeles că nu vrem ca bugetele autorităților locale să scape de sub control, ar fi un dezastru – continuă Lanza -. Totuși, situația trebuie deblocată: trebuie să revenim la investiții, dar cu reguli clare și transparente. De multe ori s-a întâmplat să se acorde finanțare pentru investiții care nu au fost niciodată realizate: ar trebui să fie obligatoriu să se contabilizeze realizarea efectivă a lucrărilor. Mai mult decât o revizuire generală a Pactului de stabilitate, ar fi necesară o modificare a clauzelor. Atunci când o autoritate locală primește finanțare pentru realizarea unei lucrări, aceasta trebuie pedepsită dacă nu respectă termenele. De exemplu, prin retragerea întregului credit”.
